.

.

31 decembrie 2010

A mai trecut un an

A mai trecut un an...

..si asa s a mai dus un an, unul dintre aceea care trec greu si care astern lungi trene de sentimente si emotii peste noi, un an pe care nu am crezut sa il mai trec dar am reusit cumva si la fel ca inainte imi doresc sa fur cat mai mult timp.
Am cunoscut oameni si oameni,care au venit si au plecat, nimic nou pentru ca desi ei cred ca sunt datori sa plece nu cunosc faptul ca eu sunt singurul calator care neincetat se muta de la o gara la alta si alege drumuri si drumuri si probabil le va mai alege o vreme pana cand liniste va si singurul cuvant nerostit sau simtit.
Am legat prietenii care vor tine o viata sau cat va tine ea, posibil acei oameni pe care sa ii strangi langa tine, oameni asemeni tie si cu ajutorul carora sa faci din aceasta calatorie una placuta,cladind la tot pasul si zambind prin gesturi si ganduri.
Am intalnit si inca mai intalnesc actori, care vor sa imi vanda spectacole ieftine si mizerii, ce au atatea scapari in rolurile lor atat de mici dar imense pentru ei.Asemeni unor negustori ce insira pe tarabele lor darapanate marfa stricata asa si ei au arborat minciuni sadite mai mult sau mai putin din ei.Sunt oamenii care au crezut ca isi pot asuma credinte,statuturi sau materialul pentru a se juca cu mintea umana si posibil si cu sufletul.Este unul dintre cele mai perfide jocuri in care fiecare cadem cel putin odata insa ce nu se stie cu adevarat si este pacat este faptul ca exista o reactiune inzecita in acest imens sir de intamplari.
Oamenii recurg la asta cand sunt atat de singuri, cand sunt pierduti cu adevarat, cand au dureri imense sau prefera sa afle raspunsuri prin aceste jocuri,cand vor sa isi demonstreze o anumita tarie si siguranta,cand pur si simplu le place jocul sau vor sa fie si ei niste oameni normali iar viata lor sa se incarce cu sentimente ce altfel nu ar exista.
Si timpul trece...de multe ori prea repede si ajungem intr un final sa ne furam intre noi, zile...luni..ani..pe care nimeni niciodata nu ni va mai da inapoi, ani pentru care vom varsa lacrimi sau inoda suferinte in noi astfel ajungand sa recurgem la jocuri..
Mi am facut si eu planuri bineinteles, sa exist doar si undeva candva sa pot sa ma felicit doar pentru vointa mea si puterea pe care am crezut o pierduta in acest rastimp.
Am visat cu ochii deschisi si o mai fac pentru ca e singura posibilitate sa rezist in acest loc unde furam si mintim doar pentru cateva iluzii care se destrama mai repede decat va curge timpul.Nu am inteles si nu intelegem ca nimeni nu este invins,ca nimeni nu castiga ci doar ne pierdem timpul atat de pretios cu lucruri care se vor uita,care nu ne vor sluji la nimic si care doar ne vor trage inapoi doar pe noi cei care le provocam.
In acest an am scris emotii ce m au inaltat si ganduri care m au doborat, am vb despre demonii mei si despre minciuna vietii.Am ridicat oameni si am cules ganduri bune mergand mai departe si visand la emotia fiecarei noi dimineti.Mi am dorit mereu ca ea sa nu ma prinda singur insa lucrurile trebuie sa se intample asa cum trebuie sa se intample.
Imi cer scuze celor care s au amarat cu tristetile mele, imi cer iertare celor pe care nu i am putut bucura mai mult si ma aplec cuvincios in fata celor ce au crezut sau au simtit fie si pentru o secunda in puterea randurilor mele.
Ma bucur si le multumesc celor care au croit povesti desi nu simteau asta,celor care au sperat ca pot ramane mai mult atunci cand eu plecasem, celor care au mintit sperand ca este singura cale sa gaseasca adevarul pierdut de mult din ei.
Tuturor va doresc sa aveti parte de sanatate, liniste, si pasiune indiferent ce veti face mereu.Sa urmati un drum cat mai frumos indiferent de greutatile si partenerii alesi pentru acesta.Candva va veti felicita pentru alegerile facute iar asta tine doar de voi si sinceritatea dureros de frumoasa cu, care sunteti inzestrati.

La multi ani !!!

25 decembrie 2010

Scrisoare catre Mos Craciun

Intr o seara demult, pe cand eram mic ,acum multa vreme in urma, am iesit afara la joaca chemat fiind de ceilalti copii.Era o seara superba de ajun de craciun iar eu cu ceilalti copii aveam sa ne bucuram sufletele cu nesfarsitele noastre ghidusii si jocuri specifice timpului si vremurilor.Ningea atat de frumos iar noua ne cresteau aripi de ingeri din zapada asezata pe trupurile noastre firave, mult prea agitate sa modelam acea lumina nascuta din zapada si sa o aruncam in toate directiile prinsi in acel momemt de magie.Zapada scartaia sub noi, caldura caminelor si dragostea lor era departe insa noi eram cei mai fericiti pentru ca ne simteam ocrotiti de Ceva, iar acasa urma ca aceasta fericire sa se materializeze in cateva ore in minunate daruri,agitatie,emotii si lucruri cu adevarat inaltatoare,sau cel putin magice pentru noi, asa cum le simteam atunci.
Zapada se pornise si ea la joaca cu noi,coborand din cerul portocaliu,peste noi si brazi, sa ne cearna peste ganduri si emotii,unindu ne in puritate si veselie cu tot ce insemna viata si sarbatoare, dorinte si regasiri, iertare si noi inceputuri.Eram copii si nu prea aveam noi habar de toate acestea insa in lacrimile de frig,mainile inghetate si nasurile sloi de gheata se simtea Viata si bucuria aceea curata,inegalata doar de maiestria Pictorului ce ne desena cu zapada facandu ne si mai galagiosi si mai bucurosi de acele clipe.
La un moment dat am gasit ceva in zapada, m am aplecat si am scos la iveala un mic plic.Era inchis si nu am indraznit sa il deschid insa l am strecurat timid in buzunar.Am asteptat sa ajung acasa si i l am dat mamei spunandu i ce am gasit in zapada.Mama l a deschis si a inceput sa zambeasca.Nu stiam pe vremea aia sa citesc insa ea mi a spus ca este o scrisoare a unui om catre Mos Craciun si mi a citit atunci la vremea aceea din ea cateva randuri.
Nu pot uita nicioadata aceasta intamplare ce a ramas intiparita in mintea si sufletul meu.
Nu am retinut foarte mult atunci,insa mama mi a pastrat aceea scrisoare si desi multa zapada s a asternut de atunci, mereu in seara de ajun eu o deschid cu sfintenie si o citesc.Ma uit la ea ca la o minune,caci este una,scrisa si contine cred eu cele mai frumoase dorinte aprinse intr o ruga catre spiritul sarbatorilor.Nu stiu de cine a fost scrisa insa cred ca au fost mai multe suflete.As vrea sa o impartasesc cu voi pentru ca mie cel putin mi s a parut minunata.Ea spunea asa:
Draga mosule, te rog din suflet sa ma ajuti atat cat poti sa imi indeplinesti urmatoarele dorinte:

As vrea sa fiu sanatos si sa nu stiu niciodata ce inseamna sa fi bolnav.
Te rog sa imi aduci si mie o masina din accea de care are prietenul meu.
Poti sa o faci pe colega mea de banca sa ma tina mai mult de mana in ore cand nu ne vede profesoara?
Daca poti sa ii faci pe parintii mei sa nu se mai certe niciodata si sa fie liniste la noi in casa.
As vrea sa merg in excursie in tari straine ca Australia, Egipt si Peru pentru ca sunt visul meu de o viata
Te rog sa ma ajuti sa trec toate examenele si sa reusesc in viata!
As vrea ca tot ce fac sa fie apreciat de sotul meu iar el sa aiba incredere in mine.
Vreau sa vad un concert care sa ma tulbure pana la lacrimi de fericire.
As vrea sa vad o piesa de teatru care sa ma faca sa rad de durere.
Vreau sa stiu sa inot si sa reusesc sa ma bucur de asta in ocean, alaturi de cativa leii de mare.
As vrea sa vad o casa care a apartinut unui mare muzician si sa simt toata emotia din acele incaperi.
Poti sa ne aduci o casa mai mare, cu o gradina frumoasa in care sa cultivam doar liniste si dragoste?
Poti sa le spui celor apropiati cat ii iubesc atunci cand eu nu am curajul sa o fac?
Vreau sa vad un curcubeu iar apoi sa merg prin ploaie asa cum o faceam in tinerete.
Pot sa primesc cadouri si de anul nou?
As vrea sa nu imbatranesc niciodata sau cel putin sa am sufletul de copil.
Vreau ca copiii mei sa fie niste oameni importanti si apreciati de cei din jur.
As vrea sa scriu atat de minunat incat oamenii sa fie mai buni doar citindu ma.
As vrea sa ma trezesc mereu si sa zambesc ca ma asteapta o zi binecuvantata cu multe bucurii.
Poti sa ma faci sa iubesc la fel de frumos si puternic un suflet curat care ma cauta orb prin viata?
Cand ma fac mare ma ajuti sa ma fac vanzator la un magazin de jucarii?
Ma ajuti sa nu ii uit pe mama si pe tata si pe toti cei dragi mie pentru ca am auzit ca ei pleaca cand noi ne facem mari...
Vreau sa dorm mai mult atunci cand afara ploua..ma ajuti cu asta?
Vreau sa am un caine mare si alb de care sa am grija doar eu...
As vrea sa iubesc si sa gasesc bucuria in fiecare lucru marunt al vietii mele neinsemnate.
Ai sa vi la noi in fiecare an macar cu o mica binecuvantare?
Poti face ca zapada sa tina 3 saptamani sa nu mai mergem la scoala?
As vrea si eu un semineu din acela mare si frumos, cum am vazut in filme...
Ma ajuti sa gatesc cele mai bune feluri de mancare pentru ai mei?
Te rog sa ne ti sanatosi sa ne bucuram cat mai mult de binecuvantarea sarbatorilor!

Mereu o recitesc si ma regasesc,poate pentru ca peste ani aveam si eu sa il rog multe din aceste lucruri,poate pentru ca este minunata in simplitatea ei.Fiecare avem dorinte,ganduri, unele se pot indeplinii altele au nevoie de un Mos.Fiecare devenim Mosul la un moment dat,pentru cei din jur, intindem maini, semanam emotii si ganduri, toate implinite de aceasta magie a sarbatorilor.Undeva cred eu ca Cineva ne asculta si mereu vom primii acel Ceva ce ne lipseste,ce ne face mai buni sau ne poate schimba dandu ne un sens.Este minunat atata timp cat ne dorim ceva,cat exista speranta si cine stie,poate peste ani de zile,multi la numar vom scoate fiecare scrisoarea nostra personala catre Mos Craciun si vom vedea ca am primit exact ce ne am dorit.
Va doresc sarbatori fericite si nu uitati sa visati pentru ca Cineva va asculta si va va incredinta exact acele daruri de care veti avea nevoie pentru a va impodobi viata,sufletul,familia si bradul mereu si mereu...

11 decembrie 2010

Clipa

In care te-am intalnit secundele s-au oprit in loc adormind cuminti in barba sura a batranului ce juca sah in parcul de peste drum, transformandu-l in statuie vie ce avea sa joace acest joc la nesfarsit cu adversarul timp.

Iar atunci cand ai inceput sa imi vorbesti stelele au coborat blande din cer, luminandu-ti cuvintele si aratandu-le calea spre inima mea curata, iar zapada s-a asternut ascultatoare peste gandurile mele, facandu-ma sa uit de toata durerea vietii mele.

Cand mi-ai zambit focuri s-au aprins in ceruri calde, mistuind universuri nesfarsite de tristeti si eternitati petrecute in singurate, prin simplitatea surasului tau, creator perfect pentru fiecare emotie si traire ce colora intreaga-mi bucurie.

Cand ai plans lacrimile grele au lovit soarta potrivnica, zbuciumand-o cu nestematele ivite din setea ta de dor, iar soarele nu a apus zile in sir la rand pentru ca pamantul sa nu fie inecat de dorul si tristetea ochilor tai.

Cand mi-ai soptit ca ma asteptai si tu, viata a izbucnit nebuna din moarte, iar fluturii au trait peste toamne si ierni, iarba a crescut inalta pana la cer in cantecul verii eterne, iar vantul a mangaiat ploaia pana la nemurire.

Atunci cand ai pasit cu mine pe cararea vietii flori calde au crescut din asfaltul trist si searbad, nemaivazut de frumoase, luminand drumuri lungi si emotii vii, zile si nopti, trenuri si apusuri toate ivite-n alte dimineti ce impreuna ne gaseau inca o data.

Iar cand mi-ai spus acele 2 cuvinte mi-am adus aminte de tine, asa cum erai intr-o alta data, nascand minuni din palme si genunchi, mangaindu-mi singuratatea cu cantecul din ochii tai, sorbit de pe buzele adanci si moi iar viata incremenise si atunci intr-o zbatere firava de emotii prinse intr-o trecatoare clipa.....

06 decembrie 2010

Usa

Intr o zi m am dus sa caut un vechi prieten, stiam adresa insa nu fusesem niciodata la el.Dupa cateva mici incercari am gasit intrarea principala ce strajuia o curte minunata plina de flori si arbori pitici.Era o adevarata aventura si provocare optica in dansul acela de culori si nuante, menit parca sa iti redea calmul si sa iti aduca aminte de lucruri placute, clipe demult uitate.M am oprit cateva clipe admirand si uitand de toate grijile, am zambit spunandu mi ca astfel de lucruri sunt mereu binevenite, apoi am pasit spre o bolta mare prin care se intra in casa.
O usa mare si impunatoare, desi cojita de vreme si ploi trona putin discordant cu nota de veselie data de minunile din gradina.Am dat sa apas clanta insa usa s a deschis singura sovaind si scartaind tanguitor:
-Te rog nu ma tranti, batranetea ma apasa, nu ma mai tin balamalele si imi este frica sa nu ma sparg...
Am tresarit puternic..o usa vie mi am spus, privind cutele si ranile adinci din lemnul ce odata fusese impecabil
-Ce ai patit..cum de ai ajuns asa, i am soptit eu cu emotie in glas, vorbindu i in cele din urma
-Eiii...ca sa stii nu am fost mereu asa, la inceput am fost cea mai frumoasa si puternica usa,multi voiau sa intre in casa prin mine,insa de cele mai multe ori gaseau inchis si lasam doar pe cine credeam eu ca merita.Eram tanara si multi voiau doar sa ma admire pentru lemnul meu si lucratura deosebita.Asta a fost o vreme, pana cand cineva a gasit cheia care se potrivea cel mai bine in broasca mea..iar cand a venit prima data si a deschis usa am simtit acea vibratie in toata fiinta mea,in toate nervurile si din momentul acela am simtit o legatura ciudata ce se infiripase.
Stiu ca este ciudat dar stateam zile intregi si asteptam sa vina, de emotie tresaream si doar la gandul ca ma va deschide, ca mainile ei ma vor atinge iar eu voi fi acea usa pentru acea persoana.Imi gasisem menirea chiar daca eram o simpla usa!!
-O usa indragostita am spus eu cu voce tare,nimic ciudat pana acum si am zambit..spune mai departe
-Da, am fost atat de fericita pentru ca la inceput, cheia aceea o manuia doar ea,persoana aceea, iar eu nu mai lasam pe nimeni sa intre inauntru,eram paznicul suprem iar cand ne intalneam ne ajungeau cateva secunde sa aprindem focuri in cer si pe pamant.O cautam atat cat puteam iar ea ma cauta sa ma asigure ca eram usa ei,stalpul la care venea mereu,esuand si fie pentru cateva clipe pentru acele imbratisari dincolo de intelegeri si cuvinte.
-Si ce s a intamplat dupa, cum ai ajuns asa...?
-Dupa o vreme in care viata mea a fost grozava, am observat ca atingerile nu mai erau la fel, deveneau din ce in ce mai egoiste, apoi mai rare, privirile reci ma inghetau iar anotimpurile ploioase ma prindeau mereu singura.La inceput nu am bagat de seama dar ele se inteteau si ma dureau in fiecare fibra a mea,facundu ma sa vibrez de durere.
Apoi durerea s a extins in toata fiinta mea, ea venea din ce in ce mai rar..cheia parca nu se mai potrivea atat de bine, iar cand o rasucea in mine urlam prin fiecare vena a durere dar ma tineam tare..nu voiam sa ma vada asa.Ea insa nu baga de seama si continua acest joc dureros.De multe ori, venea si ma trantea atat de tare de perete pentru ca stia ca voi ricosa apoi in bratele ei si nu aveam unde sa ma opresc in alta parte.Facea asta stiind ca dupa acele lovituri orice atingere parea un tezaur regasit pentru mine. Alteori imi povestea ca a gasit alta casa si ca ii este greu sa se decida unde sa inopteze ca sunt doar o casa de vacanta ....Se folosea de asta si astfel sapa si mai departe durerea .Apoi a pierdut cheia de cateva ori, si m a deschis cu piciorul, ma lovea insa suportam pentru ca speram ca, candva am sa regasesc acel om care a cantat o simfonie maiastra rasucind cheia in mine.Ma inselam iar loviturile m au slabit si mai tare facandu ma sa scartai mai tare din balamale si nascand crapaturi in haina mea cea frumoasa odata demult.
O asteptam zile si nopti iar cand venea din ce in ce mai rar,statea putin si ma lovea parca voind sa ma scoata din acel loc.Intr o zi mi a spus ca nu mai vrea sa vina, ca s a plictisit, ca scartai, ea ce adora sunetul ce il faceam cand ma deschidea la inceput.Am inceput sa scartai si mai tare privindu ma disperat, ajunsesem o mica usa,darapanata ce avea sa fie parasita iar broasca mea demult ruginita nu mai avea nici o aparare impotriva celorlalti.
Cand a plecat a aruncat cheia departe..as fi vrut sa o pot lua in brate, sa ii strig sa nu inchida usa de tot insa si a intors privirea si a plecat nepasatoare.Eram doar o alta usa inchisa de care nu ii pasa, in drumul acela spre case mult mai mari. M am simtit atat de singura si de lovita incat am crezut ca este sfarsitul.Dar nu a fost asa...dupa ceva vreme, a revenit, nu am inteles niciodata de ce, insa m am mai deschis de cateva ori, lasandu mi toate aceste rani pe cale le vezi si tu acuma.A plecat la fel fara sa spuna nici un cuvant dar de data asta a fost definitiv,lasandu ma aici...uitata si fara puteri.
-De ce a facut asta am intrebat o din nou?
-Pentru ca stia ca imi este dor de ea si as fi acceptat orice,pentru ca mereu o asteptam si nici nu trebuia sa ma atinga, ma deschideam cantandu i de cum o vedeam, cele mai frumoase cuvinte si ganduri.Si am asteptat-o multa vreme, rugindind si ramanand blocata desi au mai trecut multi pe aici si ar fi trebuit sa deschid.Insa nu am putut si frica mi a fost sa nu mai prinda nimeni acea cheie facandu ma sa fiu la fel.
-Nici nu stiu ce sa fac i am spus..daca te las dechisa s ar putea sa intre oameni care sa nu iti placa, daca te inchid poate nu vei mai avea puterea sa te deschizi singura niciodata...insa totusi cred ca te pot ajuta, am sa vin aici zilnic sa am grija de tine si cine stie candva poate cineva iti va trece pragul asa cum ti ai dorit mereu.
-Iti multumesc, mi a soptit scancind ca un copil, poate am sa ma redeschid candva iar cheia mea va fi regasita, iti multumesc din nou...a doua usa pe dreapta..e o usa noua..acolo trebuie sa ajungi mi a mai spus cu un ultim scartait ce parca era menit sa incheie aceasta intelegere ciudata si tacita.

Fiecare din noi, suntem o usa, iar sufletul nostru este cea mai mare usa, de multe ori ne deschidem sau inchidem pentru lucruri ce lasa goluri sau amintiri adanci in noi.Putini gasim pe cineva care sa manuie acea cheie,reusind pana in final sa il facem sa se intoarca mereu acasa,in casa noastra.Inchidem usi din diferite motive, pierdem chei si mergem mai departe mereu cautand acea casa minunata.Faptul ca existam indiferent de ce parte ne aflam ne da mereu o alta sansa si poate candva o usa se va deschide undeva...

Pentru toti ce au inchis o usa,sau le a fost inchisa, au pierdut chei sau inca le mai cauta...

04 decembrie 2010

De iarna

Fulgii se inghesuie grabiti si timizi in prima lor incercare de a asterne haine de iarna pamantului.Vin atat de fericiti si cu atata pasiune in dansul lor stangaci incat in imbratisarea cu pamantul degaja toata dragostea lor, ard si se topesc ca o iubire mistuita in focul banalului efemer.Apoi urmeaza alti fulgi, putin mai maiestuosi in dansul lor calcandu le pe urme primilor in acest alb dans feeric.Dar nu cad degeaba, urmele se umplu cu alte urme,precum sufletul istovit de atatea sentimente ce l au izbit pe parcursul vietii si astfel apare primul strat de nea.
Brazii se bucura si ei, trezindu se din somnul de peste an si cascand cu conuri mari si miros de rasina ce te amorteste si te imbie sa admiri grozavul spectacol.Isi intind si ei bratele sa prinda cat mai multa zapada pentru ca se zice ca mosul de fiecare data cand este istovit se aseaza sub cel mai frumos si inzapezit brad.
Omatul incepe sa scartaie sub picioare si emotiile pornesc in suvoaie prin drumuri si ganduri, destinatii si focuri din soba unde adevaratele povesti se nasc an de an si mai vi.Incep sarbatorile de iarna si natura are modul ei deosebit de a ne bucura si de a ne aduce in suflet caldura adevarata,incercand sa ne schimbe fie si pentru o scurta perioada apropiindu ne mai mult si facandu ne sa vibram.Apoi inspirand acel aer,venit de nicaieri incepem sa ne frecam palmele,ridicand si atingand zapada ce ne zambeste la picioare.Odata cu asta,in gand ne striga bucuria ,apoi credinta, compasiunea si dragostea toate amestecate cu o bucurie ciudata ce vine dincolo de noi.Si astfel invatam sa pretuim si sa dam valoare unor lucruri magice si cu adevatat frumoase.Nastem in noi sentimente bune,apropieri si cantece.Nu suntem singuri iar daca este asa, cautam si noi un brad care sa ne tina de cald, poate ne va imbata cu mirosul lui,sau poate ne va asterne din darurile lui si vom deveni si noi mai drepti si mai semeti in viata.
Sarbatorile ne bat la usa cu aceste minunate daruri pe care trebuie doar sa le primim an de an, nu este un mare efort iar frumusetea lui consta in faptul ca bucurandu ne daruim la randul nostru bucurie, inventand ganduri si apropieri din suflet cladite prin traditii,brazi impodobiti,cadouri, clopotei si mari imense de beteala.Cred ca nu exista om sa nu se bucure de aceste lucruri si care sa nu se grabeasca si macar pe culoarele sufletului sau si sa incerce sa fie mai bun spunand cuvinte si multumind celor din jur ca exista pentru el.Eu cred ca undeva exista o reteta a blandetii si fericirii sarbatorilor.Iar cei ce ii cunosc ingredientele sunt si dau mereu recunoscatori reteta mai departe.Eu cred ca putem pune putina credinta si multumire acolo jos in coltul bradului ca ea sa incolteasca si sa nasca minuni si magie.Apoi liniste si apropiere de cei dragi, pentru ca ei nu vor ramane mereu langa noi, am invatat sa furam timp de mici si una din magiile vietii sunt amintirile,iar cateodata traim doar pentru ele.Apoi intelegere, pentru ca ea bate la usa cu iubirea fara de care nu am reusi sa ne bucuram de toate aceste minuni si nu ne am apropia sincer si curat.Apoi un disc mai vechi si alte amintiri demult apuse,pentru ca in sufletul nostru trebuie sa ne amintim de unde am plecat si noastalgia vine si ea sunand din clopotel pentru a ne imbata de bucurie sufletul amortit.O masa plina de zambete si multumiri fie si in gand ar mai fi indicata,apoi cateva cantece si dorinte,lasate sa iasa afara sau puse si ele sincer la incoltit pentru noul an.Apoi ca prin minune apar cadourile, in ghete, sub brad..in suflete sau inimi iar noi vrajiti de moment oftam multumiti spunand cat de minunate sunt sarbatorile.Ne facem urari, promisiuni, nastem dorinte toate cu liniste in glas si calda speranta pentru ca asa ne invata acest spirit al sarbatorilor.Ne invata bine iar cei mai multi dintre noi ajungem sa mai crestem putin,lasand ce era de prisos in urma si ridicandu ne o treapta in aceasta minunata calatorie.
Fulgii se inghesuie timizi,brazii sunt impodobiti,colindele rasuna, clopoteii se pierd in zapada ce scartaie sub picioare.Gerul ne ridica salurile si face sa cante si mai frumos lemnele in soba ca intr un minunat concert dedicat acestui anotimp frumos.Zapada si dansul ei,cadouri si sperante,lumina mai multa in noi si in viata.Sa ne bucuram de aceste minuni cu adevarat si sa le cautam an de an,mai frumosi si mai curati!
Sarbatori fericite!

27 noiembrie 2010

Cateodata

imi e frica de ziua de maine si darurile ei toate
si ma trezesc intors cu fata spre trecut desi stiu
ca nu imi va aduce decat o zi cu storurile trase
si ploi amare ce vin sa lase urme adanci in mine.
cateodata reusesc sa zambesc pentru ca iubesc ceva
iar atunci toata lumea este a mea si stiu ca acela
este lucrul ce ma scoate din banal si care ma ridica.
cateodata gresesc pentru ca nu stiu sa ma ascult atent
si vocea aceea devine mica iar egosimul tipa la ea
facandu ma sa aleg o alta muzica ce naste moi esecuri.
cateodata nu ma recunosc si frica larga creste n mine
caci daca eu ma pierd, pierdut e tot si viata ntreaga.
cateodata sper,iar trenuri trec si mie frica imi e gari
si sufletul se strange cand fac din mana sau urc scari
stiind ca nu am sa ma intorc acolo niciodata iar drumul
mereu va duce in alta parte, e un alt capitol incheiat.
cateodata ma joc atat de mult incat intineresc la loc
si copilul creste frumos in mine asa cum era el demult
dandu mi blandete si gingasie, jucarii uitate de mult
de oamenii mari in goana lor reala catre marele nimic.
cateodata plang pentru ca invat si eu la randul meu
ce fac ceilalti din jur cand viata nu le este calda..
catedata imi e frica sa plec mai devreme de vreme
pentru ca am invatat sa fur timp de cand eram mic
cateodata imi este dor de cei care ce au disparut
din varii motive sau stersi de marele maestru timp.
cateodata ma inalt atat de sus incat uit de toate
si lucrurile devin atat de mici si neimportante
incat reusesc sa ma bucur de toate verbele vietii
facand sa existe o zi de maine, tristeti si bucurii
sperante, oameni si cuvinte, locuri....cateodata...

26 noiembrie 2010

Tu esti

In tot ce simt si vad in jurul meu mereu..
In dimineata cat si sclipitoarea seara alba
In mersul mic al oamenilor ampli cat si n
Zambetul pierdut al celor ce mai spera inca
Tu esti in ploaia ce va curge neincetate veri
Si firele de aburi nascute n urma ei tomnatic
Esti in tablouri zugravite in anotimpuri blande
Cu mi de tonuri ce ridica sentimente in noi
Si largi emotii despre viata noastra simpla.
Mai esti in sunetele ce ne inconjoara ziua
Ce ne raspund cu largi sensuri si intamplari
Si in norii mari pictati pe panza de albastru
Cu pasari,munti si mari, emotii, amintiri…
In primul fulg de nea, un zambet preacurat
In linistea eterna dimprejurul sobei iarna
Si n dragostea si armonia ce se nasc apoi.
Apoi mai esti in liniste si pace, cuvintele
Ce vrem sa le invatam desi ne sunt straine
Si dau un rost, acestor lungi amare cautari.
In glasul rugaciunii n seara calda a diminetii
Si in speranta catre tot ce inconjoara ruga.
Tu esti in tot ce stiu sau as putea vreodata
Mereu ramai si neincetat te voi gasi etern asa
In minunate forme, ganduri, sunete si viata
Dand sensuri ridicate prin dragostea curata.
Nimic nu am avea si nici macar noi nu am fi
Dar tu ai fost si esti…mereu vei fi….

21 noiembrie 2010

Iti multumesc

In primul rand pentru ca existi sau mereu vei exista
Undeva aproape in departarea sufletului meu chinuit
Iar de acolo vei aprinde viata pe bolta inimii mele iar
Glasul tau scazut imi va soptii mereu ca tie ti va pasa
De mine,de temerile si noptile mele in singuratate…

Pentru zambetul ce mi a inseninat tristetea amara si
Mi a colorat lungile dimineti in care intrebarile biciuiau
Vagile urme de speranta sfasiind din mine si necontenit
Atarnau triste ca niste pasari tarzii uitate de toamna
In livezile pustii si goale ale vietii mele neinsemnate.

Pentru ca ai reusit sa ma inveti ce este rabdarea atunci
Cand in mine se nasteau furtuni iar eu stapan suprem
Eram iar zeii fugeau din calea mi si oameni se faceau
Lasandu ma sa nasc pacate, furie si disperare dar tu
M ai vindecat de ele, sapand oceane in lacrimile mele…

Si ti multumesc ca am gasit frumosul prin tot ce nu stiam
Si am renuntat la mine ca sa invat sa vad din nou curat
Caci tu mereu ai zabovit sub geam sau prin gradina mea
Punand un zambet sau cuvinte dragi acolo unde sec era
Ai reusit si ai crescut minuni cu sensuri mult prea inalte.

Pentru ca m am gasit pe mine n tine de multe ori acelasi tu
In noptii si dimineti tarzii in care nu stiam unde ma indrept
Dar tu ai fost busola ce m a adus mereu acasa si drept e
Ca nu as fi nicicand aici de nu as fi mers atat iar tot ce
Am, este facut din micile bucati adunate din lungul drum…

Iti multumesc apoi ca m ai iubit si ai stiut sa ma faci mai viu
Prin gari,straine plaje si drumuri mici de munte, locuri noi
In care eu te am intalnit afland ca tu mereu veneai pe fuga
Sadind minciuni atunci cand deveneam prea bun si inalt pe
Altarul celor cateva cuvinte ce ne tineau apoape in viata ..

Pentru ca mi ai ridicat privirea si am strafulgerat abisul acela
Iar sentimentul indreptat inspre acolo a fost curata dragoste.
Si apoi privind cu alti ochi, ceata vietii mele a luat sfarsit iar
Acea gradina a crescut atat de mare si frumoasa iar muzica
Nu a incetat sa fie, din acel absurd si pur moment de adevar.

Dar mai presus de toate vreau sa stii ca mereu eu am sa…
Iti multumesc ca m ai facut sa imi doresc o alta zi de maine
Luptand cu tot si renascand mereu din resturi si rugaciuni
Apoi candva tarziu in seara vietii linistite am sa adorm spunand
Ca am avut o viata cu adevarat minunata..si..iti multumesc…

15 noiembrie 2010

Scopul vietii

O mare intrebare la care mereu gasim raspunsuri prea mici, din pacate este: care este scopul vietii noastre..bineinteles mai sunt si altele pe care noi oamenii le punem de multe ori si raman doar acolo undeva agatate fara drept de a fi demonstrate sau probate cumva: exista un creator sau o ordine in acest mare aparent haos…exista o alta viata de dupa aceasta…si ele pot continua insa in cel mai bun caz pot face deliciul unei dupamiezi ploioase celor cativa prieteni buni stransi in jurul unei sticle cautand sa iasa din normal prin insasi aceasta actiune.
Puteti zambi dar raspunsul la aceste ultime intrebari sau o macar o parte exista in puterea de a demonstra sau a cunoaste valoarea de adevar a primei intrebari.
Majoritatea oamenilor nu isi vor pune deloc aceasta intrebare-de unde vin, incotro se indreapta, cum o fac si cum vor ajunge la o destinatie dorita.Ne place sa mergem mereu impreuna manati de acel spirit si undeva am renuntat la cel mai important si definitoriu factor ce tine de noi ca entitati –unicitatea, acesta ne individualizeaza si ne deschide orizonturi infinite pentru fiecare dintre noi insa cu o singura conditie si anume ca noi sa stim exact datele problemei noastre.Mai exact sa ne cunoastem cu adevarat iar aici vor revenii pe parcursul acestei mici expuneri.
Spuneam ca nu ne punem probleme pentru ca nu este cazul, nu avem nevoie de alte batai de cap sau asa am fost invatati, insa fiecare om ar trebui sa aiba cel putin o discutie cu el insusi legat de acest lucru.
Sunt oameni absolut fericiti ce traiesc o viata intreaga prin a face sau a se multumi cu cateva lucruri normale, aparent banale, lucruri pe care ei nu le au simtit/gandit sau dorit ci doar le au fost spune ca ar avea o anumita valoare de adevar.Iar ei se vor arunca in prapastie, nu vor innota impotriva curentului iar realizarile lor spectaculoase se vor sterge cat ai clipii din ochi iar nimeni niciodata nu va vorbi de ele.
Veti spune ca fiecare avem aspiratiile noastre si idealurile care pot fi mai mici sau mai mari si ca anumite sensuri date vietii nu sunt pe intelesul fiecaruia.Revin la ce am spus mai sus, nu avem cum sa ne dam seama cat de sus putem urca intr un copac daca nu stim ce calitati fizice avem.
Privind in jur putem spune ca scopul unora este sa fie sanatosi ,pentru altii o familie este un lucru minunat, apoi pentru multi o casa imensa alaturi de masini de lux si alte proprietati este cu adevat un scop suprem pentru care ei vor lupta neincetat.
Este total gresit din 2 considerente: primul explicat mai sus si asupra caruia voi reveni si anume identitatea noastra care ne da puterea de a excela mai mult sau mai putin intr un domeniu si al doilea zic eu mai important ar fi urmatorul:aceste lucruri sunt relative comune, oricine cu ceva ajutor/noroc poate atinge succesul financiar, iar aceste lucruri nu sunt scopuri supreme sau reale.Foarte putini oameni isi dau seama de adevarata provocare de a gasi scopul suprem/final al vietii si anume de a si depasii anumite limite, de a trasa mai departe linii invizibile ce ne desavarsesc ca civilizatie, prin norme etice, morale, cunostiinte, noi viziuni tehnice si artistice, prin reintoarcerea la acele lucruri care ne trebuie cu adevarat, prin compasiune si dragoste prin echilibru si unicitate.
Vorbeam mai sus de adevarata cunoastere de sine si de acel plan care trebuie macar imaginat o data in viata.De ce ne afundam in deceptii din care nu mai iesim, de ce sfarsim in singuratati in doi iar societatea devine un dusman care ne ia tot ce am avut candva?Pentru ca nu avem o cultura bine sadita in sufletul si mintea noastra. Asa cum un copil merge la scoala si invata sa faca acesti primi pasi in aceasta directie asa ar trebui sa invete ca trebuie sa se cunoasca, sa isi puna intrebari si mai ales sa inceapa sa aplice aceste lucruri citite/vazute si auzite sau traite cu propria lui identitate si nicidecum cu cele spuse de ceilalti.In momentul in care reusim sa impletim lucrurile abstracte ca informatiile dobandite sau traite cu partea concreta si anume noi si tot ce tine de asta putem spune ca am devenit oameni absolut constienti.
Este grozav sa studiezi, insa de cele mai multe ori nu iti va folosi la nimic si nici nu te va ridica prea mult, insa daca vei aplica aceste lucruri pe modul tau de gandire, de trairi, vei putea incepe sa iti explicit anumite lucruri, emotii, situatii si astfel vei putea evolua.De aici si pana la a face urmatorul pas pe drumul ce te duce spre un tel suprem nu este foarte mult.Totul va decurge de la sine.
Din pacate ca fiinte umane suntem foarte limitate iar una dintre limite este ca ca nu alegem sa ne dezvoltam spiritual si tot ce tine de aceste lucruri.Se stie ca biologic putem sa facem asta pana in jurul varstei de 20 ani.Undeva aici se formeaza si caracterul noastru, prin cele auzite, traite sau invatate pana la aceasta varsta.Paradoxal este ca avem libertatea sa ne dezvoltam spiritual de la aceasta varsta iar majoritatea fie ca uita fie ca nu aleg acest lucru.Mult mai important ca primul lucru,aceasta dezvoltare poate dura o viata intreaga si nu se opreste iar de aici decurg de cele mai multe ori cela mai frumoase si importante lucruri in viata.Unul dintre ele este bineinteles de a deveni constienti de scopul vietii, sau personalizarea acestuia pentru fiecare ca entitate separata.
Spuneam ca este important ca ideea unei diferentieri ,prin alegeri si trairi este importanta a fi sadita de la o varsta cat mai frageda astfel vom deveni costienti de anumite valori, vom vedea daca ele rezoneaza sau nu pentru noi si astfel vom putea urma o anumita cale.
Scopul de fapt cred eu este ca un plan pe care il putem urma, de multe ori el ne poate purta spre capatul liniei iar aceasta poate fi atinsa sau indruma mai departe pe carari adiacente.
De exemplu scopul unui copil mic ar fi sa devina constient ca educatia este un lucru important iar modul in care este crescut este esential pentru dezvoltarea sa ca individ.Scopul unui tanar aflat in scoala ar fi sa acumuleze informatii si sa inceapa sa isi puna intrebari legat de lucrurile din jur.Scopul unui tanar de liceu ar trebui sa fie tot legat de informatie apoi intrebarile si incercarea de a se cunoaste pe sine, prin interactiuni, informatii ,ganduri si emotii.La acestea s ar putea adauga si scopul de a nu lua lucrurile prea in serios.Apoi urmeaza acea perioada de care am vorbit in care omul se defineste si poate alege sau nu sa evolueze spiritual.In functie de gradul sau de evolutie poate gasi sau alege un drum pe care sa il parcurga si care sa il faca ferictit in viata.
De exemplu un om care iubeste crede ca scopul sau cel mai mare este sa isi reverse dragostea asupra fiitei iubite, la fel de gresit, el trebuie DOAR sa gaseasca un loc un inima lui acelei persoane.Ce face el pt asta si cum o face gresit?Va actiona din cele citite sau auzite insa nicidecum nu va combina aceste lucruri cu propria sa gandire,traire…uitand ca oamenii sunt unici si anumite retete pot fi aprobate iar altele refuzate.Poate va fi refuzat dar asta inseamna ca nu a gasit locul necesar in inima sa, desi el a vrut si a dat totul.Apoi prin reglaje fine,el cunoscandu se si aplicand o nota personala prin tot ce face va atrage o persoana care va rezona la fel.Atunci cu siguranta a umplut acel loc gol.Putem spune ca si iubirea este un scop mai mic sau mai mare in viata ,insa nu il putem atinge decat dupa o lunga cunoastere si desavarsire.
Exista lucruri care ne pot duce spre acest scop sau lucruri adunate care ne duc duc acolo.Vorbeam mai sus de bunastarea materiala, iar pentru uni oameni este scopul final,daca ii veti studia cu atentie veti observa ca ei s au oprit si din dezvoltarea spirituala.Inca o data limitarea umana face diferenta, din pacate observam si catalogam ,separam sau punem in aceeasi oala insa de putine ori ne detasam si alegem sa apelam la sentimente ca compasiune, dragoste, intelegere.
Alegem materialul,inca o data ca pe o alegere colectiva insa cu siguranta acest lucru nu are o satisfactie reala si nici nu reprezinta scopul suprem.
Probabil multi veti spune ca veti prefera acest lucru, si ca ar fi bine sa il avem ca scop in viata.Din pacate ar fi imposibil sa existe o lume in care fiecare sa fim patroni si cu siguranta cineva va trebui sa dea cu matura in urma conducatorilor.Un bun exemplu ar fi aici o intrebare de genul: care este placerea sau scopul unui om care a lucrat o viata pe satier.
Nu toti vom avea sansa sa ne punem aceasta intrebare, iar cei ce traiesc mereu cu alegerea colectiva nu vor avea astfel de probleme.In cazul in care aceasta intrebare a fost sadita in mintea cuiva este posibil ca el sa primeasca si un raspuns, poate undeva tarziu in viata sau poate mult mai devreme.Este extrem de important ca omul sa faca o meserie, sa iubeasca pe cineva, sa traiasca dupa niste reguli morale pentru ca incepand de atunci se va produce acea schimbare.Insa aceste lucruri trebuie sa fie cele mai potrivite lui, cele pe care el le asteapta si care cad cel mai bine pe intregul sau mecanism.Astfel si lucrul pe santier poate fi usor si facut cu placere, iar omul undeva pri linistea si detasarea sa isi va aduce contributia.Scopul sau nu a fost unul maret insa el cu siguranta a gasit cel mai bun drum si cel mai putin anevoios.
Alti oameni vor alege sa fie artisti pentru ca de cele mai multe ori arta pare un scop suprem, un tel de neatins si o limita ce pare oricand usor de depasit.Vor proceda la fel de gresit pentru ca poti face asta doar atunci cand te cunosti cu adevarat, ai ceva de spus, ai o mare chemare pentru aceste lucruri.Din pacate vor intelege prea tarziu si vor irosi multa energie si viata pentru a mangaia orgolii si a epata atunci cand nu va fi cazul.Apoi scopul lor suprem se va limita doar la a regasi linistea si impacarea cu ei insisi.Exista o lege a echilibrului ce actioneaza mai presus de toate, acea lege care ne lasa sa ne cunoastem sau sa cerem mai mult, sa ne intrebam cand e cazul sau sa ne oprim cand ne am abatut prea mult de la drum.
In concluzie acest drum este facut din pasi mici, din sentimente ce trebuie sa izvorasca din noi insine,dintr o cunoastere foarte buna a noastra ca fiinte, impletita cu informatii si dorinte exterioare.Putem apuca pe cai simple care ne duc in locuri nebanuite doar avand motivatia cunoasterii.La fel putem apuca pe cai minunate insa putem sfarsii la prima statie insa acel drum poate a facut mai mult decat orice si a valorat mult mai mult decat credeam noi.
Nu exista un scop suprem ci doar drumul pana acolo care este adevarata provocare, iar noi il putem atinge sau nu.Putem ajunge la finalul calatoriei la fel de simpli cum am plecat sau cu adevarat desavarsiti si gata pentru noi intelegeri si provocari.
Ne putem lasa calauziti de interese nobile si mari, de dorinte ascunse sau arzatoare, ne putem realiza visele si putem cladi lucruri minunate.Putem lasa cu adevarat mosteniri ,lucuri unice,recorduri si drumuri larg deschise celor ce vin dupa noi usurandu le viata sau facand o cu adevarat frumoasa insa in aceasta mare provocare, noi mai intai trebuie sa ne gasim locul potrivit.Apoi fiecare in functie de puteri si mai ales sinceritatea noastra putem ridica o caramida in marea temelie e vietii si anume scopul ei.
Va doresc sa invatati cine sunteti, sa va doriti sa faceti lucrurile care va plac, sa aveti curajul sa visati la ele si sa incercati sa le faceti, sa ajutati si de ce nu sa deveniti un model mai bun pentru cei de langa.
Sa aveti parte de un drum cat mai lung si mai frumos pentru un scop pe masura !

11 noiembrie 2010

Simplitate

Sunt simplu mereu cand merg sau privesc in jur
Cand gandesc si cuvintele ies libere si tematoare
De dintii mari ai oamenilor ce se cred vi si elevati
Cand iubesc pentru ca nu am invatat inca tradarea
Si in suflet sunt un copil ce nu vrea sa mai creasca.
Simplu in gesturi sau in micile zambete fugare din zi
Pentru ca vreau sa traiesc cu adevarat iar cineva
Sigur le va culege fiind atat de mici si apropiate lui.
Simplu in dureri si lacrimi pentru ca nu imi permit
Sa nasc suferinta in caminul care ma gazduieste
Si pe care il port in aceasta calatorie voit departe…

Cateodata sunt atat de simplu ca ma opresc in drum
Incerc sa imi aduc aminte cine sunt si ce caut acolo
Ma recunosc, imi scutut hainele obosite si plec incet
Pastrand simplitatea in buzunar ca pe o veche taina.
Sunt atat de simplu pentru ca inca nu am invatat
Sa gadesc ca un om mare si de multe ori sunt dat
La o parte insa imi place, stiind ca inca mai am timp
Sa ma joc si sa traiesc asa cum cu adevarat ar trebui
Sunt simplu iar tu sti asta si nu ai sa ma uiti nicicand
Desi ai fugit de simplitate crezand ca viata inseamna
Lucruri complicate cand de fapt ea este suma doar
A catorva lucruri din inima venite, sincere si…simple

Atat de simplu incat de multe ori ma amestec in viata
Si poate ai sa dai de mine in tren, pe strada sau prin
Magazine,parcuri,birouri si drumuri largi de munte,
In noapte si in zi, oricand cand tu te vei intalni cu viata
Si ma vei recunoaste sigur pentru ca sunt atat de simplu….

10 noiembrie 2010

Pentru ea

Fugi cat mai departe de tine si de demonii tai
Insa nu ai scapare de ei si nu ii poti invinge
Pentru ca mereu te vor urma unde vei merge
Tot ce poti, e sa ii transformi in alte animale
De casa ce vor ramane mai pasnice inauntru.
Te lasi orbita de judecati si situatii ce crezi
Ca te vor scoate din groapa sapata in timp
Insa ele te vor afunda si mai tare si mai mult
Nu recunosti ca fugi de tine, cautand trecutul
Si neacceptand ca el nu mai exista si ca acum
Este vremea sa te ridici si sa faci macar un pas.
Tanjesti dupa situatii si locuri, oameni ce nu
Au reusit sa iti aduca nimic bun in timp pentru
Ca te au tinut prizoniera in neviata iar culorile
Au disparut la fel ca zambetul de pe buzele tale.
Incerci sa retraiesti trecutul schimbandu ti viata
Insa esti fada si la fel de seaca precum un ochi
De apa statuta in care poate doar cateva insecte
Se vor oglindi o vreme apoi vor zbura departe.
Crezi ca te reinventezi cand de fapt gasesti scuze
Pentru a ti masca neputinda si durerea, limitarea
Dar si esecul ridicat la rang de calitate si cladit
Pe pragul sufletului ce nu mai stie a vibra frumos.
Recurgi la lucruri ce te calca in picioare si poate
Doar te amesteca si mai tare cu plebea astfel incat
Sa uiti de tine si de ce ai visat frumos candva odata.
Spui ca iti este frica si preferi sa inchizi usi deschise
Pentru ca nu ai curajul sa iubesti si sa ii spui viata
Dar mai ales pentru ca nu mai sti cine esti de mult.
Te anturezi cu situatii si diverse insa viata ti cade
Si mai greu pe umeri sufocandu te pentru greseli
Proaste alegeri ce continui sa le sadesti in tine
Si din care nu ai sa iesi luminoasa niciodata….
Fugi si aluneci si mai tare incerci sa te ridici de jos
Te imbraci altcumva insa esti si mai goala, apoi
Te inconjori de carti insa o faci degeaba, golurile
Se umplu din interior iar tu esti mult prea goala.
Ca o banca ruginita astepti trista intr o gara de tara
Insa doar vantul si ploaia mai trec pe acolo arareori
Asa si oamenii ce vin si pleaca din viata ta insa tu
Iar nu ai sa intelegi nimic,ramanand cu regretele si
De multe ori cu sansele irosite, iar acei oameni vor
Pleca bucurosi mai departe ca au reusit sa ia ceva
Din putinul ce il mai aveai si de care nu te ai ingrijit.
Si traiesti bantuita iar durerea se lungeste ca un caine
Rapciugos la gura sobei si iarna se anunta cat o viata.
Vei ajunge sa te multumesti cu nimic pentru ca putin
Ti a parut imens iar tristetea era minunata cand era
Sfaramata de putine grame de bucurie aduse fortat.
Ametita de dorinte absurde si schimbari fortate candva
Poate vei constientiza ca esti un om atat de mic care
A refuzat sa creasca ca apoi sa poata merge si intelege
Viata si tot ce vine din ea, ca minunile se nasc din
Puterea de a lupta si durerile din suflet si genunchi…

09 noiembrie 2010

Sacul cu amintiri...

Deunazi am urcat treptele podului meu cel vechi,incet pentru ca si el este batran si pasii mei il dor atunci cand ii calc scarile vechi ce parca scartaie a amintiri si vremuri de demult apuse
M am indreptat cu inima atat de mica spre sacul vechi atarnat pe grinda aceea mare si gri,roasa de vreme si de ploi insa mereu mai puternica prin esenta ei si scurgerea vremii.
Mi am facut curaj si am strecurat o mana timida in acel mare univers ce fusese al meu intr o alta data cand lumea era atat de simpla si ploaia venea mereu cand o chemam doar pentru a ma juca cu acea fata frumoasa ce imi era vecina.
Am simtit ceva rotund si am scos o minge veche tocita si deformata insa privind o nu am putut sa imi retin fiorul acela ce imi vestea parca si acuma de bucuria iesirii afara, de scoala, de vechiul muzeu unde bateam mingea iar poarta formata din 2 borduri mari mereu se marea sau micsora in functie de cati ne strangeam
Am mai cautat si a iesit un ghiozdan din acela cu semne reflectorizante.Am zambit si mi am adus aminte de cate ori am plecat de la scoala fara el.Desi poza era stearsa si vremea isi spusese cuvantul priveam si acum una dintre cele mai frumoase poze cu tom si jerry sau cel putin pentru mine asa era.
L am apucat cu emotie si atunci am simtit acei ani, multi la numar care s au scurs, cu primele teze, cu cele mai mari note dar si micile esecuri, de scuzele reale sau inventate de parinti pentru a ma tine inca o zi acasa in preajma sarbatorilor.De primele mele reusite de serbarile interminabile dar si de bucuria adevarata a primei zile de scoala, de ghiozdane pline de carti, de bataia pe editiile cat mai noi dar si de pauzele mari in care eram cine voiam noi si nimeni nu ne lua acel lucru.
In el, timid undeva la fund era un penar din acela chinezesc, cu cateva creioane, cu guma roasa si nu de vreme, imi placea acel gust si cred ca nu am fost singurul copil ce rodea acea guma de sters pentru mirosul ei unic, cred ca este unul din cele cateva mirosuri ce definesc copilaria.
Apoi in el, un biletel cu o inimioara, si cu o semnatura , era de la colega mea de banca si de altfel prima fata care mi a facut inima sa bata mai repede.
Apoi a iesit un caiet, decolorat si plin de praf, avea o gramada de urechi insa era al meu si mandria mi s a citit pe fata. In el erau primii mei pasi pe aceasta lume ,inceputul a ce urma sa vina si am atins cu emotie acele bastonase, linii, litere…parca si azi ma vad la acea masa facandu mi temele si sperand a doua zi sa primesc acel semn bun de la invatatoare.
Si am mai scos un fular atat de mic incat nu imi venea sa cred ca am fost si pui de om , apoi niste manusi micute pe care le am strans in mana cu drag, imi sopteau ca viata e frumoasa si ca poate candva si mi a fost atat de drag de ele incat am zabovit clipe intregi cu ele la piept.
La fund mare si impunatoare se odihnea ea, cutia de pantofi pe care o cautam de fapt.Am trecut mainile peste darele mari de praf ce crestasera semne adanci pe cartonul decolorat.Parca si praful miroasea a copilarie, a liniste si pace si a multe lucruri ce fusesera spuse si probabil ca niciodata uitate.
Am desfacut o si emotiile m au prins si mai tare, erau cateva lucruri simple la care tinusem si care mi au bucurat acei ani minunati.
Am gasit o cutiuta mica in care era intreaga mea colectie de surprize, stranse dupa o vesnicie de mestecat guma si schimburi interminabile cu ceilalti prieteni,certuri si afaceri de mare clasa intre cei de varsta mea.
Apoi o bila de cauciuc plina, la mare cautare pe acea vreme, apoi amintirea vie a incercarii de a fabrica eu una din prenandez si dezastrul ce a urmat in bucatarie si pe hainele mele….
Un carnet de elev, cu notele mele dar si cu sesizarile catre parinti si sedintele cu acestia, cred ca de fapt ele sunt deliciul acestor mici lucruri ce ne reflecta starea reala si nu notele scrise in prima lui parte.
O poza cu mine facuta la mare alaturi de un caine mare si cateva animalute gonflabile…eram atat de mic si slab incat imi era teama sa ating poza sa nu se destrame.
Cateva din ceasurile mele vechi, subacvatice si cu melodii se odihneau si ele linistite pe fund, nu mai aveau multe bratari dar privindu le am reusit sa ma trimit inapoi in acele clipe in care le am purtat atat de mandru si fericit.
O macheta cu suspensii, care se tragea in spate statea si ea cuminte in cutie, parca asteptandu ma sa ma joc din nou cu ea si sa starnesc invidie printre copii.
O cutie veche de crema de pantofi odihnea si ea o mica colectie de bani stransi de peste tot, apoi mi am adus aminte de porcul meu unde strangeam banii de pusculita ,porc pe care il spargeam si mergeam la film sau la cofetarie, la chioscul de langa scoala unde mereu mancam cea mai buna inghetata din lume…
Putina beteala facuta de mine la orele de lucru manual,a alunecat fericita ca fusese gasita, am zambit si am retrait acele emotii cu, colii multe,lipici, rabdare si lucru in echipa.
Un glob vechi cu zapada, si aici inima mi s a facut mica, mi am adus aminte cum ma jucam cu el toata ziua, unde fugeam dupa el sa il scot la joaca , apoi a aparut mama cand mi l a darut..
Cateva bucati din diferite jocuri erau si ele pierdute pe acolo, mi au zambit fericite ca au fost regasite si copilaria mea nu a fost un lucru irosit, le am spus ca niciodata nu va fi asa si le am promis ca poate candva le voi pune la loc de cinste pe toate acele lucruri mici si marunte ce mi au bucurat copilaria.
Si mai erau cateva lucruri ce stateau marturie ca amintirile pot fi frumoase, duioase si ca mereu traim pentru ele, ca mereu undeva in adancul sufletului ele nu se vor pierde devenind imortale si sfidand orice lege a timpului.
Poate veti zambi insa eu mi am revazut copilaria si acea senzatia a fost unica si incomensurabila, nu stiu daca copiii din ziua de azi au astfel de amintiri insa eu cu siguranta am avut parte de ele si au fost foarte fericite.
Am stiut sa le asortez mereu cu ceva,un anotimp,o varsta, apoi cu situatii si oameni si ce este mai important este ca nu le am uitat iar acest lucru le face cred, cele mai grozave amintiri.
Fiecare avem sacul nostru cu amintiri, unul in pod, altul in suflet, el este si asta ne face de fiecare data copii sau adulti, sa tanjim dupa acele vremuri in care lumea era a noastra si zambetul era in casa lui mereu stapan.Ne face sa vrem sa redevenim asa sau sa o retraim in fiecare copil ce se bucura de lucruri simple, jucarii sau amintiri frumoase si dragi lui peste timp. …prin inocenta si incredere ca putem supravietui timpului si noi devenind o amintire frumoasa pentru cei din jur…

28 octombrie 2010

Gandurilor mele

Gandurile vietii mele se ivesc intotdeauna
Si imi calauzesc soarta facandu ma sa fiu viu.
Ele ne nasc in mintea mea mereu neatenta
Apoi acel filtru incepe sa le cearna asemeni
Unei site vechi ce separa neincetat lucrurile
Unele dintre ele, mai grele ajung sa cada
In sacul inimii unde ajutate de suflet pleaca
Mai departe prin sange in tot corpul meu
Si astfel ajung in mainile mele ce le asteapta
Si nasc strangeri de mana, caldura ,lucruri..
Toate asezate la locul lor de linistea din mine
Altele reusesc sa ajunga pe buzele mele si apoi
Construiesc zambete, intelegere si atingeri
Lucruri care nu ar fi iesit atat de bine daca acele
Ganduri nu voiau sa iasa si sa zambeasca lumii
Altele raman in sita aceea si incep sa se joace
Si se amesteca si astfel apar ideile si regretele
Altele nu vor sa stea prea mult acolo si vor iesi
Prin obrajii si ochi mei, iar eu le voi spune lacrimi
Imi va fi dor de ele insa ele mereu vor pleca…
Altele chiar daca vor cadea prin suflet in inima
Nu isi vor gasi o cale de exprimare sau de iesire
Si atunci voi naste in mine futuni si emotii, stari
Senzatii care ma vor rascolii mereu puternic…
Chiar de ma va durea ele vor fi parte din mine
Si doar avandu le eu devin constient de existenta.
Cateva putine,mai usoare, printre care sperantele
Si cele nehotarate se vor ridica usor si evapora din
Mintea mea..plutind prin aer o vreme apoi candva
La prima ploaie se vor reasterne pe crestetul meu
Intrand din nou acolo,amestecandu se si pornind
In mine si facandu ma sa fiu mai viu si mai om…


Tuturor acestor ganduri le multumesc, ca exista
Si ca ma ridica sau coboara atunci cand trebuie
Mereu diferit si frumos in acesta ordine negandita.

27 octombrie 2010

Truisme

Oamenii alearga nauci prin viata insa
Nicioada dupa ea sau frumusetea ei.

Iubirea adevarata tine doar cateva luni
Se naste dintr o scanteie si se va mistui
Instantaneu lasand arsuri adanci in suflet.
Ea va ramane in gand o amintire mereu
Pt ca a fost doar o mare iubire consumata.

Putine lucruri conteaza cu adevarat atunci
Cand grijile te inconjoara din multe parti.

Oamenii sunt infiorator de asemanatori
Si vor incerca sa compenseze asta mereu
Prin orice mijloc doar sa umple golurile.

Credinta poate fi un drum foarte spinos
Dar de multe ori te scoate la autostrada.

Oricine iubeste reuseste sa si urasca putin
Pentru ca inca este om, supus greselilor.

Dragostea este ca un soare minunat
Atunci cand dispare, intunericul se lasa.

O mana intinsa poate insemna de multe ori
Doar o invitatie la tragedia ilara a vietii.

Nimic nu este al nostru cu adevarat si nimic
Nu luam cu noi cand ne vom da jos din tren
Doar valiza cu greselile si regretele noastre.

Suferinta nu naste nimic bun insa rezultatul
Este absolut incredibil de frumos si durabil.

Cel mai cald anotimp va fi mereu acela in care
Cineva iti va infierbanta inima cu zambetul lui
Si va alunga norii cu vocea sa calda si draga.

Viata este scurta insa acest gand de multe ori
O scurteaza prin inconsistenta grijilor generate

Poti incerca sa zambesti mai mult pentru ca
Cei din jur vor vrea si ei sa fie fericiti ca tine.

Viata este lunga in masura in care reusim
Sa acceptam ca suntem firavi si trecatori.

Cadourile cele mai frumoase sunt simple
Si aprind lacrimi in ochi, lumina in suflet.

Reusita in viata nu consta in a castiga orice
Ci doar in alungarea propriilor nostri demoni.

Putem face spectacol din orice chiar de multe
Ori din durerea noastra,transpusa in comedie.

Ne este frica sa ne cautam calea noastra in viata
Pt ca de multe ori ramanem singuri pe acel drum.

Oamenii sunt dependenti de idei,lucruri si semeni
In loc sa isi castige libertatea si sa Traiasca...

Oamenii pot sa reuseasca sau nu in viata insa
Drumul parcurs poate face diferenta si lasa
Lauri de glorie chiar si unui sarac necunoscut

Ne place sa ne plangem de viata si greutatile ei
Iar in final lacrimam dupa ea si tot ce a fost.

Doar cativa oameni pot sa devina parinti buni
Deoarece doar ei au stiut sa ramana copii mereu.

Intotdeauna despartirile sunt ploioase si reci..

Viata este un cuvant inefabil, se traieste doar..

24 octombrie 2010

Avem timp

Sa dechidem ochii si sa privim mirati in jur
Sa invatam sa facem primii pasi si sa pictam
Pe culoarele sufletului acei oameni si clipele cand
Ei ne au invatam sa traim,sa iubim,sa mergem
Da..avem timp sa atarnam beteala in brad si
Sa deschidem cadouri de multe ori infrigurati
De emotie ca dorintele noastre s au facut auzite
Avem timp sa ne cunoastem prin ceilalti si prin noi
Prin suferinte si drumuri lungi,prin asteptari si
Renuntari sau premii binemeritate menite mereu
Sa astearna pietre in temelia sufletului nostru
Avem timp sa iubim si apoi sa plecam straini
Ca si cum nimic nu s ar fi intamplat si ca inca
Ne jucam ca niste copii nestiind ca ranim iubind
Avem timp sa fugim dupa himere si de multe ori
Sa ne intoarcem plangand acasa, unde de cele
Mai multe ori locurile devin goale si doar amintirile
Ne mai incalzesc la fel ca altadata sufletul pribeag
Avem timp sa devenim seriosi si sa strangem o mana
Nestiind cat timp o vom avea langa noi si ce va fi
Avem timp sa mai speram dar mereu sa ne inselam
Sa plecam mai departe si invatam din suferinta…
Avem timp sa cautam lucruri ce ne vor inalta sau
Ne vor da speranta zilei de maine ,toate prinse
In viata noastra de multe ori banala sau minunata
Prin miile de sensuri ce I o putem da, doar fiind noi
Avem timp sa invatam si pe altii sa faca primii pasi
Semanand bucurie si alungand fricile din micile inimi
Capatand si noi in sfarsit un sens frumos si larg
Avem timp sa imbatranim obositi sau fericiti
De aceasta minunata calatorie ce am parcurs o
Si mai avem timp sa ne facem cadouri si sa atarnam
Beteala in brad,ramanand uimiti si lacrimand usor
Ca a fost atat de frumos si ca am ajuns acum la capat
Cand nicioadata nu am crezut ca lucrurile bune exista
Iar linistea ce se asterne peste noi,este victoria suprema
Avem timp sa murim ,incet cand ceilalti se vor naste
Gandindu ne la fiecare emotie si bucurie,revazand totul
Suspinand sau regretand la acele clipe cand am crezut
Ca avem timp, ca mereu vom avea tot timpul din lume

18 octombrie 2010

Toamna

Galben auriu si covoare asternute pamantului
Stropi de ploaie si trecatori grabiti prin aerul
Racoros cu iz de frunze cazute si care vestesc
O noua emotie ce se naste in sufletul fiecaruia.
O banca goala, castane si multa culoare in jur
O strangere de inima si un rever ridicat in frig
Pasi ce prind ecou pe culoarele sufletului nostru
Vantul ce zboara emotiile uitate de peste vara
Zambete dar si sperante pentru ce va sa vina.
Regrete si lacrimi contopite cu ploi reci ce cad
Si ne trezesc la viata din lunga noastra visare.
Pasari uitate in urma,trecatori pierduti pe strazi
Fum in hornuri, dorinte ce se inalta in ceruri.
Credinta dar si rutina, picuri de bruma si haine
Mai groase cu miros de trecut suav si duios.
Gesturi tandre dar si flori de toamna aprinsa
In sufletul celor ce n au uitat sa spere a iubii.
Atingeri calde, asfintituri lungi si dimineti tarzii
Cu cei dragi sau amintiri ramase in urma lor
Ce lasa urme adanci, ploi  si ganduri vii.
O banca goala, o emotie si multe paturi aramii
O mica balta,vantul ce se joaca in frunze reci
Un guler ridicat, castane si lacrimi mici din cer
Regrete si sperante n toamna,oameni, galben auriu

16 octombrie 2010

Neterminata.....

Ciudat mai este si inca imi lipsesti enorm...
Desi nu te cunosc iar visele ti departe sunt
Iar dorul ma sufoca cu palmele pe suflet
Cu noduri lungi si apasari desarte in vis
Acolo unde acum tu mai apari cand vrei
Sa lasi in mine zbatere si tremur viu
Si e ciudat ca eu te mai astept desi…
Stiam ca nu ai sa vi mereu si niciodata
Nu ai facut vreun un pas sa iesi din tine
Si e ciudat ca nu am sa termin sau..
Sa ma gandesc cum ai plecat straina
Dar las aceste randuri goale sperand
Ca poate tu candva ai sa le umpli cu
Cuvinte iar linistea va curge atunci
Mai calda pentru ca va umple spatii
Si intelegeri ce ma urmareau mereu
Si ma loveau facandu mi rani adanci
In suflet si genunchi ai rugii aprinse.
Si nu am sa ti spun ce am simtit atunci
Si cat mi ai bucurat lumina zilei doar
La gandul ca existi acolo, doar atat....
Si ma opresc dar las…si cine stie.......
Ce...cum...si poate ca..................

12 octombrie 2010

Scrisoare

Daca ar fi sa iti scriu o scrisoare doar pt tine
As asterne pe hartie doar cateva lucruri
Din care nu ar trebui sa lipseasca niciodata:
Sinceritatea
Visele mele
Defectele
Tristetile mele
Pasiunea si bucuriile care ma fac sa fiu un om
Iar in final acele 2 cuvinte....si ca..
Iti multumesc pentru experienta
cu drag,

mereu, acelasi eu

07 octombrie 2010

Vointa

As vrea sa ma trezesc si sa zambesc a liniste dulce
Si tot raul sa se naruie ca un castel de nisip sticlos
Uitat in soare o vreme indelungata si as vrea atunci
Sa rad calm, constient ca viata mea se va schimba
Sa imi intind aripile ca o pasare ce renaste a viata
Si care acum va zbura atat de sus pentru ca stie
Ca viata e cel mai mare dar care I s a dat iar timpul
Este atat de scurt pentru un zbor atat de inalt si mare
Sa mai fiu o floare simpla care sa traiasca peste iarna
Si care sa nu fie macinata de nici o buruiana si care
Mereu sa zambeasca catre soare si pamantul mama
As vrea sa fiu in zambetul oamenilor cat mai des
Iar ei sa se opreasca o vreme din goana lor lumeasca
Admirand pasarile si cerul si aducandu si aminte ca
Minunea este in fata lor si niciodata altundeva iar ei
Sunt parte din frumusetea pe care mereu o refuza
Devenind tristi,fazi si goi..uitand ca au plecat la drum
Iar frumusetea sta in el,in opriri in piedici si mai ales
In amintirile zugravite in suflet prin locuri si gari…
As vrea sa ma trezesc si sa fiu sanatos si implinit
Si atunci sa zambesc caci suferinta nu a fost in zadar
Apoi sa imi spun ca a meritat si ca vrea sa o iau de capat
Doar pentru intensitatea emotiilor frante in grijile nascute
In sufletul,mintea si inima mea…acele senzatii de dincolo
De real, ce m au macinat dar si indreptat spre implinire
As vrea sa impartasesc din toate aceste lucruri oricui
Va voi sa ma asculte si care s a simtit cel putin odata
Singur si pierdut fara o zi de maine si fara un drum
Cu soare..cu un cer sub care minunile sa se dezlantuie
As vrea sa culeg liniste in palmele sufletului meu
Deschise larg catre cei din jur opriti o clipa sa admire
Minunea ce se daruieste prin zambet,caldura si prietenie
As vrea sa ma trezesc si toate lucrurile dragi sa fie
In fata mea, asa cum erau demult odata in alta data…
As vrea sa ma trezesc si dimineata sa te lase langa mine
Sa nu te cunosc dar sa iti soptesc ca un dor mi a impietrit
Sufletul pana sa vi sa imi incalzesti viata cu zambetul tau
Apoi sa te iau de mana as vrea..sa zburam amandoi spre cer
Sa admiram florile din cer,pasari ale pamantului, oamenii
Din noi,pierduti sau regasiti in tot ce este minunat si sfant
Si sa daruim de acolo,zambete,incredere si bunatate....viata

28 septembrie 2010

Pasi in viata

Fereste te de omul care va incerca sa te schimbe
Care te va minti cu zambetul pe buze intotdeauna
Care iti va promite ca nu te va parasi niciodata
Care va face planuri dar nu te va include in ele
Cauta omul bland caci bunatatea sufletului
Este comoara de aur si balsam pentru viata
Alege sinceritatea unui om simplu caci tristetea
Ascunsa in sufletul sau este de nepretuit
Cauta credinta in viata aceasta prin oameni si locuri
Caci ea iti va arata cu adevarat calea dorita
Nu fugi de durere si suferinta caci numai asa
Vei realiza ce altii doar isi imagineaza noaptea
Iubeste simplitatea caci prin ea vei ajunge sus
Iar nimeni nu te va mai atinge cand o vei dobandi
Doreste ti un om bun inaintea tuturor calitatilor
Ce pier cu vremea sau pot disparea rapid cu clipa
Iubeste frumusetea ce vine dincolo de cuvinte
Si blandetea gesturilor nefacute ,comori ascunse
Cauta un alt tine pentru ca undeva exista si e singur
Iar ochi sai iti vor zambii cand il vei intalni in viata
Atinge,sopteste si zambeste mereu cu privirea calda
Caci vei culege doar dragoste curata iar tu vei fi
Izvor de fericire pentru cel de langa tine….
Doreste ti ca timpul sa nu stearga din bunatatea ta
Iar copilul sa nu moara niciodata iar el sa isi doreasca
Mereu sa existe inca o zi in care sa nu uite nimic…
Nimic din ce isi doreste cu adevarat si il face unic
Si ii aduce dragoste prin oameni ,locuri si idei
Liniste,lumina….fericire si o mana intinsa….
Si nu uita ca a ti dori este primul pas spre tot

24 septembrie 2010

Dorinte ascunse

As vrea sa pot sa iti ating inima privindu te in ochi
Si sa iti sarut sufletul cu plecaciuni umile iar lacrimile
Sa iti arate fericirea si sinceritatea mea,copil naiv
As vrea ca vocea mea, cascada neauzita sa se reverse
Lin in mintea sufletului tau in vreme de furtuna
Si sa ti redea o pace calma spre care etern sa tinzi
As vrea sa fiu cadoul tau de fiecare craciun inzapezit
Si focul din soba care sa iti sopteasca ca e vremea
Sa te asezi si in viata asta alaturi de mine o vreme
As vrea sa pot fi rasaritul de soare in fiecare dimineata
Ce iti va usura sufletul si iti va da putere inca o data
Apoi apusul ce iti va saruta genele tale frumos arcuite
Ce iti va sterge teama si frica aducand doar linistea
As vrea sa fiu ploaia care te cauta cand zambesti
Si poate asa as curge in tine si mai aproape de inima
As vrea sa fiu refugiul tau pe o insula pierduta in timp
Acolo unde mereu vei esua cand viata nu iti va surade
Iar tu sa ramai acolo ridicandu ti casa in inima mea
Si as mai vrea sa fiu in simple lucruri care le iubesti
Cartile tale pe care le atingi si le apropii de sufltet
O lumanare care sa iti alunge noaptea din suflet
Un zmeu care va reusi sa infrunte cerul si vantul
O cana de cafea in care sa ma gasesti mereu
Aducandu ti aminte de prima noastra intalnire
O usa care se deschide as mai vrea ca eu sa fiu
Pentru ca sufletul meu mereu te va astepta cu drag
Linistea din casa pentru ca asa voi fi mereu cu tine
O floare pentru ca mereu te va face sa zambesti
As vrea sa fiu toate lucrurile nespuse in viata
Ca tu sa intelegi minunea,cat imi esti de draga
As vrea sa fiu cuvinte,lacrimi si soapte imbratisate
Singuratea si zbuciumul de viata singura in doi
As vrea sa fiu mai mult decat o strangere de mana
Si sa te fac sa crezi in toate ce am scris aici mai sus
Si as mai vrea sa ..dar cine stie..poate tu sti deja...

23 septembrie 2010

Old beat

I’ve come a long way to tell you a few words
In fact it was just the way I’ve felt the joy
I’m greatfull for being one and my soul will never forget
All the whispers all the unspoken words
They made me fly...fly away

Just remember….

Late nights, rain drops and peaceful silence
The long summer and the breeze, the ocean
All that remains behind, making me live another day.
You’ve painted the magic in my life I will remember you
You are so close when holding my hand…you are !
Speechless I was seeing the beauty of your words
The way you raise me up to climb those mountains.
Never give up and always stood tall, I’ve won this.
I’m not afraid because I know that something beautiful comes after
I have your smile and your kindness heart
Always with me until the silence will embrace.
We can fly ...fly away

Listen….


Tomorrow is today and I have no regrets
I’ve find the joy in my life beside you
Those moments are like time, they go strong along they're passing
Beautiful days and endless nights
Always will remember us, always will feel the love
And we can fly..Fly away...

I’ve come a long way to tell you a few words
In fact it was just the way I’ve felt the joy
I’m greatfull for being one and my soul will never forget
The long summer and the breeze, the ocean
The way you raise me up to climb those mountains.
Always with me until the silence will embrace.

And we can fly…fly away

Rascruci

Manati de o forta nevazuta de multe ori ne asternem cararea vietii aparent aleatoriu si mereu ceva pare ca ne lipseste din linistea necesara calatorului ce pleaca in lunga drumetie.Ne anturam cu oameni si situatii ce ne ajuta sa ajungem la statia urmatoare mai repede sau cateodata ne trezim in noroi atat de plouati si lipsiti de resurse incat ne asezam pe marginea drumui si zabovim..zile..luni..ani…
Semanam relatii doar pentru a fi asemenea caci de la o anumita varsta trebuie sa intram in randul lumii pentru ca asa ni s a spus si evident nu putem sa ocupam un loc cat mai bun in circul vietii daca nu facem asta..si atunci ne cautam perechile pe diferite considerente,majoritatea eronate si nicidecum imperios necesare.Se intampla ca de multe ori oamenii se se opreasca langa noi manati si ei de aceleasi interese insa lipsite de substrat si de cele mai multe ori egoiste, semne si intamplari menite sa arate ca jocul a inceput.Iar noi acceptam, asemeni condamnatilor la inchisoare pentru ca nu vedem alta cale de eliberare decat constrangerea noastra, cel mai minunat lucru care trebuie pastrat mereu liber si neatins. Exista pericolul de care vorbeam mai sus si anume, diferentele dintre oameni, aluatul din care sunt facuti, trairile diferite si interesele reale ale fiecaruia iar atunci cand ele sunt real conflictuale, acest joc tacit va naste suferinta si invinsi.Oamenii sunt limitati in esenta asemeni unor masinarii iar cel mai important lucru este a te cunoaste cu adevarat pe tine insuti, unde functionezi,cat timp si cum.Daca ai aflat aceste raspunsuri iar modul tau de a fi este unul transparent ai cu siguranta sanse sa nu ramai prea mult pe marginea drumului si poate candva destinatia va fi atinsa de tine si cel ce te va urma din inima.
Cei ce nu se cunosc sau poarta masti de teatru vor fi cei care vor ingreuna drumul celorlati.Mereu un om mic, lipsit de intelegere sau care urmareste ceva va dori sa il schimbe pe cel de langa el.Bunatatea si larghetea spirituala il vor coplesi iar acesta va cauta in sacul cu arme diferite unelte pentru a l reduce la tacere pe partenerul lui.Oamenii nu trebuiesc schimbati niciodata si doar cei ce nu se potrivesc vor incerca sa schimbe ceva intordeauna.Cand intalnim un om il placem sau nu din prima clipa,la ce bun eternele discutii ca nu este bun,ca s a schimbat…cand noi am strigat sus si tare ca ne place la inceput?
Spuneam ca renuntam la noi si ne lasam schimbati doar pentru a nu fi singuri pe acest drum..din pacate noi nu suntem in stare sa facem asta celor ce produc aceste rupturi in noi.Acordam inca o sansa,impreuna cu intelegerea si de fapt nu vedem ca suntem sfasiati pe dinauntru,acesta este pretul pe care il platim cand nu suntem atenti la semne si la faptul ca libertatea si felul noastru unic de a fi trebuie inteles in primul rand si iubit mai presus ca persoana in sine.
Si pierdem timp pe drum,invatam ca oamenii vin si pleaca,o apucam in alta parte,mai abatuti si mai murdari ca inainte,lasand paradoxal ca altii sa mai infiga niste cuie in noi ,amagindu ne ca ei vor fi cu adevarat buni.Vor pleca si ei mai departe dupa ce vor lua ce era bun si isi vor ridica pe perete cateva tablouri frumoase din viata petrecuta alaturi de noi.Si mai incercam…de data asta cu lectia invatata,siguri pe noi si sinceri pana la durere, insa de multe ori este atat de tarziu si noaptea deja este coborata in sufletele noastre.
Atunci pornim o lupta fara sfarsit,cu zbateri ce ne macina la epuizare, cu procese de constinta interminabile…oare cum era…dar daca nu trebuia asa..oare nu a fost vina mea…Bineinteles ca nici acum nu acceptam ca cel de langa nu ne a inteles nicio clipa si a fost doar calator o bucata de drum,admirandu ne si furand de la noi pentru ca el sa se implineasca si poate doar asa sa aiba si el o sansa sa nu fie singur.
Si cautam,pierduti lumina care o mai stim doar undeva in sufletul si mintea noastra..si parem atat de departe de marginea drumului incat si efortul de a ne intoarce ni se pare colosal.Ramanem o clipa atarnati intre viata si timp ,revizuind toata viata umili si impacati cu singuratatea noastra monstruoasa.Nu mai stim in ce directie sa apucam si doar atunci ,insumarea acestor acceptari si situatii deplorante face ca undeva in drum sa se iveasca o ocazie,iar noi o luam, asemeni bolnavului ce apuca sa urce in salvare desi stie ca spitalul nu il va face bine decat o vreme,el este deja bolnav si nimic nu va mai fi ca la inceput.
Apucam si ne lasam purtati de tot ce nu am simtit niciodata si nici nu am gandit,iar viata sau acea forta nu dau niciodata gres.Reusim intr un final sa apreciam fie linistea si ne impacam cu noi si tot ce este in jur fie avem parte de intelegere.Ciudat sau nu acest drum ce parea ultimul ne scoate la liman..fie si pentru o clipa insa redevenim oameni,respiram si invatam sa visam din nou…din suferinta se poate naste numai bucurie,chiar daca pare greu de crezut.
Cel mai important este ca nu suntem singuri din nou,chiar daca cel de langa coboara mai repede,merita sa incercam sa ii facem lui drumul cat mai frumos,poate asa nici noi nu ajungem singur,batrani si obositi la destinatie.Nu vom sti probabil niciodata daca drumul acesta trebuia sa il facem singuri sau sa avem pe cineva alaturi,stim doar ce a fost placut si ce nu,cand a durut sau cand a fost bine.Important e sa gasim bucuria de a merge…mereu mai departe indifferent de obstacole,situatii,oameni.Cea mai mare minune exista in noi,prin simplul fapt ca existam si avem o sansa sa atingem capatul indifent cu cine si cum.

19 septembrie 2010

Intamplare

Prima data cand te am vazut am simtit acel ceva
Si m ai intors pe dos facandu ma sa uit de mine
Si am ramas orb de uimire in fata ochilor tai
Frumosi si mari cu gene minunate si linii lungi
Ce arcuiau un chip de o frumusete rara de icoana
Si am uitat o clipa sa respir in timp ce admiram
Mut ca un copil modelul sau ivit din carti nescrise
Si mi ai zambit si am redevenit din nou iau viu
Si vocea mi a tacut batand din ochi a vag raspuns
Ai inteles probabil si ca aprobare ai rosit si tu
Cu mainile la spate ai grait cu voce calda draga
Aminte mi am adus de tine si parca te stiam demult
Iar sentimentele porneau in mine ca o cascada noua
Si am stiu din acea clipa ca nu am cum sa te mai uit
Pluteam ca in sfarsit ai aparut atunci cand nu credeam
Si mi am promis ca voi merge oricat in viata asta
Doar ca sa ajung la tine si sa iti fiu si eu drag tie
Indiferent de ai fi avut sau nu, eu aveam sa iti aduc
Ocean de liniste si bucurie imensa,nopti calde
Si dimineti in doi,cu bucurie n suflet si priviri
Cu cautari in ziua dupa chipurile noastre dragi
Si seri de foc,ascunse in iarna lunga a vietii n doi
Si am stiut atunci din ochi tai frumosi si dragi
Ca am sa te caut mereu si am sa ajung la tine….
Si ti am zambit iar tu mi ai luat comanda
Dar eu stiam ca ma voi intoarce negresit
Pana ce visul va devenii realitate negresita
Sa beau cafeaua acolo unde tu lucrezi si te am vazut….

Trecator

Trec printre oameni si zambesc intotdeauna
Cateodata a suspin amar si gol pe dinauntru
De multe ori cu bucuria atarnand de suflet
Si cu zambetul larg deschis catre oameni
Am mai mereu buzunarele pline doar cu vise
Dar sunt ale mele si cu siguranta ele sunt
Cele mai valoroase din tot orasul acesta mare
Se mai intampla sa am situatii si stari frumoase
Si atunci ma simt cu adevarat deosebit si bun
Si incerc sa le impart cu cei ce trec pe langa mine
Incercand sa ma opresc o clipa din goanna mea
Si atunci pentru o secunda nu mai sunt singur
Iar ei percep o mica parte din zbaterea mea
Apoi imi continui drumul si trec prin oameni
Si ii observ si imi plac pentru ca ma regasesc
In simplitatea sau dorintele lor cele mai mari
In bucuria sau tristetea lor de multe ori
Trecatoare ca si viata sau noi insine prin ea
Si incerc sa ma bucur de fiecare clipa traita
Sa invat ceva si sa merg mereu mai departe
Cateodata sunt un suvoi de sentimente antagonice
Altadata un ocean de liniste cu ape adanci si moi
Iar pasul meu este lin sau sters insa mereu
Am pe buze acel zambet ca sa pot sa trec
Printre oameni si sa ma infior de fiecare data
Doar la gandul ca traiesc si poate clipa ce se iveste
Dupa colt sau in primul magazin imi va alunga
Viforul si durerea din suflet si imi va asterne definitiv
Doar acel zambet ce il tin bine strans in mana
Iar apoi trec mai departe printre oameni
Si te caut..mereu te caut,poate ai sa imi apari
Sa imi zambesti si tu si sa ma cauti cu privirea
Sa te intalnesc in viata si apoi linistea sa fie a mea
Sa recreez un univers din vise doar cu tine vreau
Iar pentru asta eu nu voi inceta sa caut neincetat
Pana nu ma voi intalni in tine, pe mine dar alt eu
Si nu am sa ma opresc …si am sa trec printre oameni

15 septembrie 2010

Ne pierdem...

Ne pierdem…

In cuvinte mult prea lungi ce nu inseamna nimic
In gesturi care nu ne fac mai buni ca oameni
In soapte ce nasc in timp puternice urlete
In zambete ce nu stim a le revarsa din suflet.

Ne pierdem oricand prin mii de frici si temeri
In false declaratii doar pentru a nu ramane singuri
In tandreturi gratuite doar pentru a fi asemenea
In atingeri ce se destrama ca nisipul in vant
In promisiuni ce sunt doar garantii desarte.

Mereu ne pierdem…
In clipe, momente , scuze si cuvinte alese frumos
In material si dincolo de el cerand mereu mai mult
In invidii ,orgolii, si tot ce e banal si omenesc
In competitii menite sa nasca doar invinsi si ura.

Ne pierdem...
In tot ce vom iubi sau inalta, in tot ce cautam
In viata sau in gandurile noastre stinse noaptea
In locuri, fapte, amintiri si ganduri, oameni
In care am crezut, visam, dorim sau ii iubim.


Ne pierdem in viata asta, atat de marunti si mici
Si trecatori de subrezi, reci, amari si goi
Dar singuri noi ramanem, doar cu goana noastra oarba
Si nu vedem nimic din ce e bun cu adevarat si sfant.

Iar pentru asta iar ...ne pierdem............................

09 septembrie 2010

Cauta ma

In prima clipa cand vei deschide ochii
Cauta ma in casa aceea mare si alba
Cu ferestre imense deschise spre soare
Cauta ma in halatul tau cel calduros
Cauta ma in cana de cafea de pe masuta
In fumul de tigara ce iti tine companie
Si mai cauta ma in casuta postala
Printre scrisori si celelalte lucruri
Cauta ma la fiecare colt de strada
Unde cineva iti va zambii din suflet
Mai cauta ma pe banca intr un parc
In drum spre servici grabita mereu
Cauta ma atent in biroul tau
Poate m am strecurat printre alte
Lucruri importante vietii tale
Cauta ma in rabdarea si credinta
De care dai dovada zi de zi
Si mai cauta ma si cand pleci
Obosita spre casa dar multumita
Poate sunt la trecere, un strain
Ce iti surade misterios si calm
Cauta ma in magazinul tau favorit
Poate voi cumpara alaturi de tine
O franzela si cateva sticle de apa
Cauta ma pe o terasa linistita
Unde te vei izola sa observi
Si atunci ai sa ma cauti iar…..
In bucuria unui batran,surasul
Unui copil,seriozitatea unui agent
Tandretea unui cuplu,durerea unui
Catel abandonat,zborul unui balon
Ce strabate cerul singur si liber
Rabdarea unei furnici si insistenta
Unei biete insecte ce stie ca nu
Are prea multe zile de trait
Si mai cauta ma pe scarile casei
In frunzele cazute ce iti vor aduce
Aminte de toamne calde in suflet
Cu mine si situatii dragi tie….
In toate iernile friguroase din
sufletul si din viata ta solitara
Cauta ma in emotia rasuciri cheii
In usa in care ai fi vrut sa o trec
Sperand ca sunt acolo prin minune
Cauta ma mangaind canapeaua pe
Care ai fi vrut sa ma asez si eu candva
Si mai cauta ma in focul din semineu
Ce iti sopteste asemeni mie…cauta ma

Cauta ma adanc in inima si sufletul tau
Si daca ma vei gasi acolo..daca am fost
Vreodata si inca mai exist….
Am sa iti bat poate candva la usa
Strigandu te pe nume si multumindu ti
Ca nu ai renuntat sa ma cauti….si m ai gasit

05 septembrie 2010

Imi place

Sa stiu ca existi undeva si mai imi place
Sa stiu ca ma trezesc in fiecare dimineata
Si sa pot face o sarbatoare din acest lucru
Imi place cerul cu formele ce le deseneaza cineva
Si mereu acolo gasesc personaje si crampeie
Din viata mea sau de aevea prinse n timp
Si imi mai place omatul moale ce scartaie
Sub talpi atunci cand te grabesti spre un craciun
Si in suflet ai bucuria iar in brate cadourile…
Imi mai place cerul portocaliu spre inserat iarna
Ce imi spune ca undeva au pornit fulgii cei mari.
Si mai imi place sa stiu ca e frig dar sa am
Unde sa ajung chiar daca hainele ma dor pe mine
Imi place sa ma simt obosit si atunci ma gandesc
Ca am la cine sa trag sa imi aline suferinta
Si mai imi place mult sa zambesc cu ochi largi
Deschisi sa nu uit de copilul din mine si mereu
Sa il las sa se joace cu rautatea oamenilor mari
Si mereu sa castige uimindu I de fiecare data
Si mai imi place sa vorbesc..cateodata mult
Dar cu mi de sensuri si doar unul pentru tine
Si imi mai place sa cant …asa cum simt doar eu
Si cum am invatat din suferinta lunga a vietii
Si mai imi place ploaia cum canta in tabla de pe geam
Iar stropii mari sa ma aduca inapoi in timp
Acolo unde I am auzit de prima data copil fiind
Si imi mai plac si cartile ,icoane dintre cele vechi
Mereu ma minunez si inclin in fata lor ca un copil
Iar seara de este imi place foarte mult sa stiu
Ca oricat de rau as fi la tine am sa sfarsesc in brate
Imi place rasaritul,marea…soarele si apa
Si drag imi e de ele ,merem am sa le caut
Iar linistea imi vor aduce cand acolo am sa fiu.
Si mi plac si oamenii…frumosi si buni desi
Nu ii gasesc in fiecare zi in viata mea umila
Dar eu mereu ii caut si indraznesc sa sper
Ca undeva am sa ii strang si sa ii tin de mana
Atat de bine incat nici ei nu vor voi sa plece.
Si mai imi place foarte mult sa scriu
Nu stiu de bine..sau cat de frumos fac asta
Dar pentru mine e un sens marunt ce mi da
Enorme intelegeri si stari de minunat repaos
Si mai imi place sa glumesc enorm de mult
Iar cei din jur sa nu vada mai adanc in mine
Si mai imi place tot ce ti ar placea si tie..
Cum imi zambesti si faci din asta o minune aleasa
Chiar mult ... cum imi imi promiti soptit mereu
Ca nu ai sa ma lasi la greu in viata..apoi iti plac
Copiii…o casa veche de la tara,cainii si gradina
Un aparat de fotografiat,ziarele si cana de cafea
Un drum de munte, liliac, planuri lungi de viata
Cuvintele frumoase... soapte n noaptea diminetii
Si linistea din ochii nostri senini si blanzi mereu

Si mai imi place sa stiu ca tu existi in viata asta
Si poate iti vor placea si tie aceste lucruri mici
Sau iti vei aduce aminte cu placere de ele...de mine...

Numerologie

3 zile trec desarte fara sa mi te scot din minte
Si 4 ma gandesc ce-ar fi fost, cum si daca….
31 de ani mi-au trebuit sa te gasesc si tot atat
Nu mi-ar ajunge sa te cunosc nicicand destul
31 de zile are luna si nu mi au ajuns deloc
Sa iti spun ce simt cu adevarat si mi pare rau
Dar acum e prea tarziu si numerele nu ma ajuta
3 luni tine o iubire adevarata si din pacate
Se mistuie ca un chibrit aprins in noapte
31 de ceasuri are ziua pentru mine
De cand tu ai plecat si ma ascund cu frica
De cele 7 ceasuri rele ce vin sa ma infioare
Pe 3 candva noi ne –am gasit in viata asta
Si tot asa tu joia ai plecat straina in lume si departe
3 rugaciuni noi inaltam mereu in noaptea adanca
Dar am avut glasul prea stins si s au pierdut aevea
Si trei cuvinte ti-as mai spune …desi e noapte si tarziu
Iar cel din mijlocul lor este…mai..mereu va fi la fel…
Si 7 promisiuni as vrea sa uit mereu din suflet
Caci am crezut si numarat in sufletul meu trist
Si da..de la inceput am fost noi 3 in asta
Doar nu am vazut ca mai exista un el…iar tu acuma
Esti iar cu el …iar eu uitat de tot si toate
Nu reusesc sa inteleg ce a fost si cum e oare
Sa impreunez mainile mi 2 care si acum te cauta
Si sa raman singur printre numerele toate…

04 septembrie 2010

Launtrice

Lacrimile imi curg incet pe perna
Macinand dorul cascat din ochii mei
Ce iti privesc pozele demult facute,
Stiu ca praful se va asterne mereu
Pe ele si pe fiecare lucru intalnit de mine
Sunt atat de pregatit sa pierd ceva
Am invatat ca in fiecare zi din viata
Orice om poate inchide o usa deschisa
Iar situatiile,faptele cat si materialul
Pot aluneca de sub ochii tai reamintindu ti
Ca nimic nu este trecator si din pacate
Putine lucruri dainuie cu adevarat
Si …privesc pozele, singurii supravietuitori
Ai macelului din sufletul meu cu destinul
Minuni daramate pe pragul sufletului
Ce ma fac sa zambesc si care rodesc
Zambete si mangaieri demult apuse
Oare cum ar fi fost daca tu…
Dar nu are rost..chiar nu mai are…
De ce ai vrut sa joci acest joc trist
Oare daca ai fi fost in locul meu..
Te ai gandit macar o clipa ca atunci
Cand pleci fara sa iti iei ramas bun
Lasi gropi adanci in inima cuiva?
Stiu ca ti a placut sa te joci, e viata ta
Acum tu m ai uitat departe si zambesti
La brat cu altcineva, minciuna n calea vietii
Insa si asa as vrea sa iti spun
Si mangai incet pozele cu durerea
Sugrumata in gat,cu ochii stinsi
Imi lipsesti atat de mult si dor imi este
De ce ai semanat in sufletul meu gol
Si desi stiu ca nu mai are rost
Mereu ma voi gandi cum ar fi fost
Probabil esti departe acum si azi
La mine n gand distantele cresc soapte
Ce mi tot vorbesc din rugi demult uitate
Si imi spun ,sa nu te uit de tot si poate
Iar sa te caut sa fie telul meu mereu
Chiar daca n gand si ceasul somnului
Caci doar acolo poate mai exista
O alta sansa sa te mai gasesc…..
Si lacrimi imi curg incet pe perna

03 septembrie 2010

De ce scriu..

Deoarece, cuvintele sunt viata noastra
Iar cateodata imi folosesc doar mana
Alteori inima dar mereu intreg sufletul
Si mai scriu pentru ca imi pasa de mine
Si vreau sa mi alung demonii din suflet.
Scriu pentru ca asa simt de multe ori
Cand vad oamenii sau ma gandesc la ei.
Si mai scriu pentru ca am un nume comun
Iar poate candva el va fi rostit pe buze.
Scriu pentru ca am glasul atat de mic
Dar inauntru cuvintele s crescute larg
Si mii de sensuri nasc viata in oricine,
Scriu pentru ca sper ca intelesurile mele
Sa fie de folos cuiva macar vreodata
Mai scriu invatand sa simt cu adevarat
Privind totul atat de detasat in viata,
Incat Duminicile sa fie cu adevarat speciale
Si zilele in care ma trezesc mereu, sarbatori.
Si mai scriu pentru ca iubesc sau urasc
Nu conteaza pe cine sau cum am reusit asta..
Doar ca astern lungi dare din sufletul meu aici
Mereu printre emotii, gari si strangeri de mana.
Si mai scriu pentru ca visez si eu in viata
Si sensuri largi primesc prin ganduri mici,
Cateodata liniile imi devin atat de aproape
Incat nu as mai avea nimic de infaptuit.
De multe ori scriu pentru ca asta este viata
Oricat de ciudata ar parea ea pentru fiecare
Insa vreau sa zugravesc o mica parte aici.
Scriu pentru ca trebuie si am invatat mereu
Ca viata inseamna pasiune, arta si oricat
De greu ar fi, lucrurile trebuie facute
Cu dragoste si pasiune neuitand de nimic,
Doar asa ele devin minuni in lumea noastra.
Scriu si raman singur si uitat printre randuri
Dar fericit de fiecare data dupa ce scriu ceva
Pentru ca imi raman aceste cuvinte....pe veci
Si faptul ca mereu ele ma asteapta cuminti
Imi dau curaj sa scriu mai mult..si mai mult
Am atatea motive pentru care scriu mereu
Si de fiecare data cand gasesc unul
Ma apuc si scriu..…mereu va fi la fel..

Trandafir albastru

Am inima atat de albastra din cauza ta
Si as putea colora in ea in fiecare zi un trandafir
Ti ar arata prin culoarea lui ce simt
As vrea sa ti spun ce tu stiai de mult
Dar am tacut si stiu ca e mai bine asa….
Doar vreau sa iti multumesc prin gesturi
Cuvinte mici pe care tu vei trece …poate
Ca ai venit si inima ai bucurat in mine
Mai trista de atata suferinta adunata..
Cu ochii tai…cei mai frumosi din lume pentru mine
Cu zambetul tau..pierdut..icoana nepictata
Si cu durerea buzelor tale minunate
Ce tremur stiu s ascunda al lungului oftat
Si cu blandetea ta din sufletul ti nespunsa
Ce o ascunzi departe ca nimeni sa n o vada
Si dor imi e de mainile tale calde ce se framanta
Si care spun ce doar sufletul tau simte
Iti multumesc ca m ai facut sa rad
S ai alungat tristetea demult nascuta
Eu nu m ascund ca imi esti draga
Mereu vei fi iar sufletu mi ti va fi casa
Mai stiu ca doar candva iar vei zambii frumos
Si poate am sa spun din nou cuvinte
Mai mici si mai marunte ca acestea
Dar pana atunci eu iar iti multumesc
Si doar pentru ca existi si gandu mi fuge acolo
Esti minunata in tot ceea ce faci in felul tau
Mereu imi va pasa mai mult de tine
Si mi voi dori sa fi mereu aproape
Ca in fiecare zi un trandafir albastru
Sa iti aduc din inima in dar.

01 septembrie 2010

Cautari

Mereu ai un tren de prins si ma intreb de ce cine fugi
De ce ai fost mereu asa…oare nu de tine insuti?
De ce te ai inchis in tine spunand ca nu, este esenta
Cine te a ranit, nereusind sa accepti ca trecutul nu e prezent
Si cine a ridicat zidurile dupa care te ai izolat atat de tare
Cum a reusit sa faca din omul bland un salbatic
Care prins in dureri incearca sa isi nege ultima farama de suflet
De ce a fost nevoie de asta si nu accepti
Ca oamenii vin si pleaca..din pacate isi daruiesc mizerii
Si iau ce le trebuie nepasandu le cu adevarat
Folosindu se si apoi trecand la urmatoarea provocare
De ce te porti prin locuri in care uitarea e doar de moment
Sperand ca poti reface un drum ce nu e al tau si doar in amintire
De ce incerci sa uiti amagindu-ti mintea cu alte stari de viata
Cand viata e in tine,mereu a fost un munte imens acolo
Si ai in suflet ce altii si ar dori sa aiba
Cum crezi ca poti afla chemarea daca nu accepti
Doar trebuie sa vezi si sa urmezi un drum mai greu
Nu alunga ce I bun cu adevarat caci ai nevoie
Sa nu te minti si poate intr o zi ai sa mi vorbesti
Si ai sa vezi atatea lucruri bune in mine
Cum tu vedeai odata dedemult uitata
Si ai sa lasi deoparte toate cele
Venind cu inima si glasul catre mine
Si ai sa negi ganduri mai reci,emotii,frici
Ce te faceai sa dai mereu in spate
Si ai sa spui ca nu ti mai este frica
Si am sa simt ca doar asa ma vrei pe mine
Atunci am sa ti soptesc si eu curat
Ca nu vreau sa ridic noi ziduri
Ca sunt al tau si nu vreau altceva
Si de ne om intelege n ganduri, vorbe
Eu spatele nu am sa iti intorc nicicand
Si linistea iti vei gasi in mine
Dar cine stie cand si cum..se va petrece
De timp va trece sau se va intampla
Iar linistea eu sper sa nu te ocoleasca
Si atunci ai sa renunti la trenuri ,ganduri
Si ai sa fi doar tu asa cum iti doreai
Si poate ai sa ti aduci aminte si de mine
In gand sau camera de zi…

25 august 2010

Oare..

Oare cand ai sa vi am sa mai fiu?
Si atunci cuvintele se vor asterne doar in amintirea mea
Fasii din suflet sfaramat vor forma calea singuratatii
Emotiile si clipele pierdute se vor ridica la mine..
Oare am sa stiu sa te mai ascult cum era demult?
Si am sa cred cu tarie in tine ca in prima zi
Oare ai sa mi te destainui la fel de goala?
Ca dragostea crescuta in sufletul meu singur
Ai sa ma imbratisezi cum stiai doar tu?
Si ai sa ma faci sa numar orele pana la tine
Ai sa ma lasi sa iti zambesc din inima mea mare
Si vom porni de mana cu surasul in viata?
Si oare vom avea credinta noastra?
Netarmuita de nimic si nimeni n lume
Si oare am sa te astept atat de mic si singur?
Si ai sa vi sa ma implinesti cu inima ta mare
Ca sa mi asterni culcus in noaptea vietii n doi
Dar oare nu ai sa uiti la fel de mine?
Si regasirea sa ramana gandul meu tarziu de seara
Si am sa macin ganduri ,tipete si taine n gand
De ce si daca si cum ar fi fost oare …
De ai fi venit sa ma trezisti din visul cel urat…
Un lucru sigur mai ramane treaz in mine
Dar din pacate e atat de singur ca si mine
Te as fi iubit ca nimeni niciodata
Si te as fi facut jumate plina
Si totul ar fi fost nimic doar pentru tine



Dar oare tie iti va fi dor de mine…
Oare…tu vei mai veni vreodata…….?

24 august 2010

Marea vietii

Pe marile trecutului am dus razboaie surde
Si am invins sau am plecat departe colindand
Cand rostul nu-mi batea la usa fericirii.
Si am plutit orbit de ganduri fade mici si reci
Mereu sperand in locuri vi si porturi calde
In care sa rasar din umbra mi stearsa in etern.
Iar intr o zi ai aparut din sansa fericirii
Si am crezut ca am gasit minunea nechemata
Pastrata ca sa fie a mea pana tarziu in vreme
Si am plans o noapte lunga, numai ca existi
Atunci credeam c a meritat istovitorul drum
Si as fi mers inca pe atat doar sa te stiu iara.
Dar m am oprit sperand sa seman mult si bine
Din linistea inrodirii alaturi tie suflet drag
Apoi din pacea necredintei m am rascolit adanc
Ca orice om si intr o zi ca oricare alta a vietii.
Eu iti vorbeam curat cu gandul inimii din suflet
Iar tu taceai spunand nimic mereu si ar fi trebuit
Sa inteleg ca nu mai vrei si c am sa obosesc asa.
Speranta o tineam atat de strans doar eu in mana....
Si intr o zi pe seara nu mai m ai strigat pe nume
Si am inteles ca vasul meu plecase iar departe..
S- ai semanat in mine durerea resemnarii oarbe
Gu glasuri moi si pline de minciuni desarte.
Strain de ura omeneasca sunt si necredinta am
Ca este doar un vis urat si totul s a sfarsit asa
Fara sa stiu, fara sa simt, fara sa mi spui ceva
Fara un cuvant, lasandu ma strain fara busola.
Cu roluluri mici in jocul vietii mele furtunoase
Ca bunul marinar ce pleaca si nu se mai intoarce.
Plecat departe sunt acum, deriva e singurul meu tel
Nu voi opri in porturi si nu mai caut viata iarasi
De tot ce este omenesc ma voi feri mereu tacut.
Nu mai exista alta primitoare si calda asezare
Nici inca o minciuna pe marea vietii triste.
Dar am sa merg la drum atat cat pot de mult
Si intr-o zi am sa rasar frumos pe mare
La fel de simplu, singur ca la bunul inceput.

Caci nu exista loc ce trebe semanat
Si nici speranta ce trebuie culeasa
Intinsul vietii e nemarginita mare
Pe care toti plutim un timp straini..
Dar oare cati gasesc un vas aproape
Sa isi inoade drumul si doar pentru o vreme...

21 august 2010

Echilibru

Ma dor cuvintele nespuse si dorul tainuit
si ma apasa asemeni ultimului cui batut in mine
Ma ustura tacerea ta si ma biciuieste
separa intre noi spatii si ramas bun uri
nespuse si gandite cu durere atemporala
Logica devine fantezie iar nebunia credinta
impotmolite in resturi de dubii scheunate
Un gand atarna invins de baierele sufletului
cade si dispare in neant ca si grimasa ta
Cata durere s a adunat in tine sa fi asa
cata suferinta ai cules sa o cultivi la randu ti
cate dezamagiri sa te racesti atat de tare
si cata nepasare sa poti sa joci atat de bine
Ceasurile zboara alene si tacerea sovaie
e stearpa si fada asemeni uitarii de viata
iar gandurile se n sira in cortegiu funerar
Oare esti multumita,ai fost candva….
Sigur nu si asta ma doare mai mult
Esti goala si te umpli cu lucruri, cu rutine
Cu false sigurante si cateodata cu oameni
dupa un program trist si muribund
Calauza a sufletului tau umbrit de lumina
Profit ca sunt ingenunchiat sa ma rog
Saturatia redevine intelegere si speranta
Cer sa iti gasesti linistea pe care o refuzi
Ai sa spui ca nici nu o cereai deloc
Si ca nu vrei sa fi salvata dimpotriva
Insa iti cunosc fondul crezut demult ingropat
Si continui sa ma rog asa cum stiu doar eu
Si intr- o zi vei realiza ca ai trecut
Peste ratiuni, sentimente,promisiuni si onoare
Refuzand orice in lupta ta personala cu Cerul
Printre micile obstacole m.am aflat si eu.
Iti multumesc pentru experienta si nu uita
Viata este atat de ciudata si nimanui nu ii rezista
In torentul acesta ne reamestacam fara vointa noastra
Si nimic din ce vrem nu vrem cu adevarat
Iar intr o zi ca intr o batere firava de gene
Legea nescrisa numita echilibru va dicta din nou

Si atunci ai sa imi rostesti numele…

19 august 2010

Experienta

Te iubesc ca ai avut curajul sa nu imi spui adevarul
ca ai inchis o usa si am ramas afara n frig si durere
cand ma durea mai tare si eram cu genunchi franti
rugandu ma la viata sa mai imi vanda putina vreme
doar pentru vocea ta si bucuria de a zambi din inima.
Ca m.ai lasat cu demonii mei singur de care nu ti a pasat
de care nu ai vrut niciodata sa ma eliberezi cu adevarat
desi mi-ai spus ca nu ma vei lasa niciodata in viata asta
Ca m.ai invatat ca oamenii isi daruiesc mizerii cu ochii deschisi larg
ca intunericul este binevenit in sufletul incercat de dureri si lacrimi
Am invatat ca cele mai frumoase cuvinte sunt pacate omenesti
asemeni noua frumoase pe exterior dar moarte in esenta
am inteles ca sunt doar o provocare o alta jucarie vie
de care nu mai ai nevoie si o arunci la gunoiul amintirilor
ca sunt un om prea mic pentru tine si in maretia ta
Ai ales sa te joci nestiind cum trece timpul pentru mine
si cum imi pierd puterile incetul cu incetul cu fiecare provocare
si am dat totul ca oamenii sa creasca luminosi si mari
Te iubesc pentru ca mi-ai vorbit atat de frumos
si ai reusit sa ma faci sa visez la o viata cu adevarat buna
si nu ai sa stii ca am crezut in tine mai mult ca in lumina

si ma urasc pentru ca nu mai stiu cine sunt
iar cand incerc sa ma adun nu mai vad nimic bun
si nu mai iubesc nimic in lume si in mine
iar rostul este un tren pierdut pentru mine
da..ma urasc pentru ca sunt actorul unei piese vechi
si undeva cred ca voi castiga un premiu in viata asta
si mereu il voi castiga..la nesfarsit…
da..ma urasc ca am crezut cand ai spus ca ma vei vindeca…
si ca doua cuvinte mi-au inseninat sufletul si viata
si ma urasc ca nu am stiu sa fiu un alt om
si ca sunt doar eu..acelasi mereu..care doar iubeste…..