.

.

17 iunie 2010

Te mai astept

Inca te mai astept...

asemeni marii ce-n singuratatea ei isi doreste apropierea uscatului
te mai astept atunci tarziu cand trenul a plecat demult din gara
te mai astept o dimineata dupa o alta  seara in singuratate
te mai astept ca un copil ce asteapta sarbatorile lui dragi.
te mai astept cum isi asteapta o chitara mestrul ei etern.

te mai astept asa cum ti-am promis candva si ma vei recunoaste
te mai astept oriunde as merge atata timp cat vin spre tine
te mai astept cu pasi marunti pierduti pe drumuri mici de tara
te mai astept cand soarele ma va scalda cu raze dulci de mare
te mai astept cand viata imi va spune ca e iarasi seara
te mai astept cand circul va pleca din nou in alt oras
te mai astept cand vantul imi va spune iarta rascolind in mine.

te mai astept in locuri noi in care ai calcat demult
te mai astept in banca mea cuminte ca in prima zi de scoala.
te mai astept batran asteptand la o alta coada poate o paine.
te mai astept atunci cand cei din jur ti-ar spune ca este tarziu
te mai astept si casei mele dor ii este din genunchi de tine
te mai astept in acordul cafelei prinsa in fumul unei tigari
te mai astept in cartile pline de praf ce m-au bucurat odata
te mai astept in zambetul frumos al oamenilor ce sunt copii.

te mai astept cand imi intorc privirea ratacita sperand sa apari
te mai astept cand florile se nasc din roua diminetii moi
te mai astept cand soarele saruta viata inca o data preainalt.
te mai astept cand sunt cu mine iar dor este durerea mea
te mai astept oricat ar lua si unde-ai fi si asa mereu va fi.


Te mai astept in mi de locuri in care tu nu ai sa vii vreodata.

16 iunie 2010

Deznadejde

ploua atat de tare si era atat de frig incat ceata ma strangea de gat
infasurata ca un fular invizibil parea sa stranga nodul acela din gat
si era atat de rece..ploua..si pantofii mei se inecau in baltile ce se cascau sub umbra mea
si imi atarnau sirete,sosete desfirate ,ganduri inecate in frigul nopti
doar daca nu ar fi plouat atat de tare...insa ploua
atat de tare incat si hainele se prefacusera in piele..unite doar prin ploaie
si se imbinau atat de dureros incat simteam orice miscare orice soapta ale lor
mereu strain de ele acum durea sa le ascult
mi-am zis ca ar cam trebui sa merg putin prin noapte e un pod ...undeva aproape..de as ajunge macar acolo,as intalni un suflet sa ma indrume
si poate ar fi bland cu mine si mi-ar da o mana calda
m.ar duce unde este liniste si bine,poate as avea noroc
si am inceput sa plang, iar hainele s.au scurs
iar ploia m.a lovit in fata facandu.mi lacrimile grele
si ma durea atat de tare incad genunchi sarutau acele balti ce se cascau sub mine
mi-am zis ca nu mai e mult pana acolo..si am pornit
speram sa vad pe cineva...si sa ma ia cu el..sa imi arate calea
sa pot sa ma debrac de toate si sa fiu cu linistea
atat imi mai doream ...dar hainele dureau din ce in ce mai tare
si am ajuns sa ma opresc din goana..pt ca nu nu vedeam nimic in fata
nu exista un pod si nici lumini in jur,genunchii siroiau
si i.am atins cu palmele ,atunci au tresarit,spunandu ca nu e nimic
doar umbre goale,ca si gandurile nopti ,se intind in fata mea de acum incolo
am respirat adanc cu ultima suflare
ploua ,eram probabil singur ,uitat de lume intr-o noapte
pierdut si nu stiam unde sa caut linistea prin intunericul imens

Ganduri de copil

Candva mi-am dorit sa fiu un om mai bun
probabil mult mai bun decat majoritatea
si am pasit pe drumul acela..
insa oamenii m.au calcat in picioarec
candva mi-am dorit sa iubesc..
si a fost minunt atat de minunat inca mereu plang
probabil am uitat ceva pe drum..de asta...si de accea oamenii m.au calcat in picioare

candva mi-am dorit sa fiu un om mare...serios cu toate cele
insa am uitat sa zambesc mai putin si atunci oameni....m.au calcat in picioare
candva imi doream sa ajut cu drag pt ca mi se parea o minune
dar nu am stiu sa spun mai multe cuvinte decat simteam si atunci..
cu siguranta cineva m.a calcat in picioare

candva am avut ocazia sa le arat ca sunt trist ca nu am reusit nimic
si atunci ei au gasit o ocazie sa imi calce in picioate tot
candva am incercat sa fac bine dar era atat de frig in jur incat
cand am incercat sa aprind un foc am fost calcat in picioare
candva am incercat sa renunt la tot si atunci
am renuntat la mine..si ei au tacut..
pt ca ca deja era tarziu pt ei..iar eu singur zambeam
nu mai aveam nimic..doar ca uitasem cum sa fi calcat
si am sperat si am invins in toate
iar tu ..tu ai venit intins la mine
mi-ai sarutat genele si ti-ai lipit fata de a mea
am tresarit usor si m.am gandit normal
ca poate...oamenii..acei oameni..or sa vrea sa nu lase nimic in urma lor..
ci doar sa calce ...

Cand doare

Daca ar fi sa tai tacerea as umple.o cu cuvinte goale
si poate ar durea incet spre lacrimi
asa cum poate cateodata
tu ai tacut zambind in gol
daca as putea sa fiu mai bun
as darama acele ziduri
prin care vorbele au ramas
prinse firav de o speranta
asemeni noua in ceasul cel de seara
cand incercam sa ne vorbim

daca as putea si fiu eu altul
as incerca doar sa zambesc..atat
as incerca doar sa inteleg..mai mult
daca ar fi sa fac minuni
as face lumea sa zambeasca
atunci cand plangi si ai nevoie
daca ai vrea..mereu as sta
iar mana ta o calda mangaiere ar prinde
daca ai vrea probabil ai gasi
o clipa sa ma chemi aproape

daca as putea..doar daca
daca ai sti..cand...daca....

Dragi oameni...

Cautam intotdeauna Perfectiunea, asa suntem facuti, poate putini stiu ca noi insine suntem limitati in acesta minunata Cautare..ca este un miraj sa cerem mai mult atunci cand nu putem sau cand ne dorim ceva ce nu putem avea. Nu vreau sa ma intelegi gresit, este un lucru minunat si incercam sa ne desavarsim in acesta cautare de multa vreme!
Cel mai puternic factor uman este motivatia si ea functioneaza superb in zeci de mii de feluri,daca nu exista nu aveam nimic ca specie si probabil nu puteam face diferenta intre nimic si putin mai bine.Totul este relativ chiar si judeacata noastra, dar felul cum ne urmam trairile ne deosebeste si ne poate aduce sentimente profunde pentru noi sau cei din jur.Incet incepem sa dezvoltam Credinta ca putem avea Minuni langa noi, constienti fiind ca noi le-am facut.
Avem nevoie tot timpul de o motivatie, de acea Idee de Intens si ne infioram numai la gandul ca ea exista.

Trecem in fiecare zi pe langa oameni extraordinari, deosebiti dar nu stim sa ii privim in ochi, sa intelegem de ce ii zarim in fiecare clipa, e ciudat si noi continuam sa cautam ceva cu ardoare nestiind sa ne ascultam sufletul care ne spune sa ne oprim o clipa din goana noastra, sa devenim mai buni si macar o data sa fim atenti la semnele care le primim!
Cautam si undeva ne pierdem in fuga noastra pentru perfectiune, oare la ce bun..la ce ne poate ajuta o cercetare continua a spatiului creat de noi si a timpului in care suntem alesi?
Cineva spunea odata ca in viata ne trebuie 3 lucruri cu adevarat :ceva de iubit,ceva de facut si ceva de crezut in! Foarte adevarat si cred ca majoritatea gasim cel putin doua dintre ele intotdeauna!

Ne lasam purtati de sperante si idealuri care se dovedesc a fi adevarate si vin catre noi doar daca avem puterea sa luptam pentru ele! Sincer cred ca nimic nu e gratuit si daca primim va trebui sa dam o mare parte din noi, bucurii, zambete , sentimente…oamenii sunt infiorator de asemanatori daca ii studiem dar putini stralucesc cu adevarat.
Cred ca primim ce ne trebuie dincolo de cautarile noastre si raspunsul la asta sta strict in noi si in istoria noastra personala ca fiinte ce se perinda mai mult sau mai putin in acest spatiu.
Veti spune ca iubirea este un sentiment suprem chiar indreptata acolo unde trebuie spre Cer,probabil ca asa este insa cine poate spune ca a gasit acel echilibru absolut?

Asa ca putem tinde spre Bine si ne avantam in acesta cautare cu tot ce avem, niciodata tinand cont ca vor exista riscuri si bariere ca putem pierde tot sau castiga mai mult decat meritam.Poate asta face si farmecul existentei noastre, poate de asta avem nevoie sa reusim sau macar sa putem zambi seara in ultimul ceas al noptii cand suntem gata sa inchidem ochii.
Nu exista o reteta a succesului, eu personal cred in gandurile pozitive si in fiorul de bucurie al existentei, oare ce alt Dar mai mare puteam primi ca sa avem o viata fericita?
Restul depinde de noi si de credinta noastra mereu ingradita de fapte si ganduri antagonice care ne zbuciuma intreaga existenta din cand in cand si care ne poarta pe poteci curate si linistite atunci cand mintea noastra este limpede.

Da, putem afla raspunsuri si realiza vise cu siguranta atata timp cat nu uitam cine suntem si daca in umilinta noastra tintim mai sus si cu multa incredere!Putem creea totul din nimic si putem pierde totul cand nu avem nimic!Nimicul este doar golul din noi pe care fiecare e liber sa il umple cu ce crede de cuvinta si cu ce simte odata cu trecerea anilor!
Va doresc sa aveti rabdare si putere sa cautati daca cumva sunteti niste calatori care au pornit intr-o minunata Calatorie!
Am scris acest text pentru fiecare din noi care au simtit ca vor sa zboare sau care au cazut si nu au inteles de ce.
Sa ne bucuram ca putem decide mai mult sau mai putin pentru fiecare alegere facuta, diferenta o fac sinceritatea cu noi insine si puterea cu, care urmam calea aleasa!

Succes in tot ce va doriti!

O alta sansa

..si atunci tarziu in noapte istovit de durere si inca arzand de usturimea lacrimilor l.am chematam chemat ingerul acela...hai vino si du/ma departe..nu mai vreau sa mai existe o zi pt mine,nu imi gasesc locul si linistea pe lumea asta..am incercat de atatatea ori sa gasesc fericirea in frumusetea din jur,acum macar pot pleca linistit pt ca stiu ca exista....sau poate doar mi=a fost dat doar sa o gasesc.i/am spus lui ca am incercat si ca durerea e mai istovitoare decat bucuria surasului..pt mine nu mai exista o alta data, un alt zambet..nici macar dusiosia unui nou nascut.

l/am chemat si a venit..maret si impunator s.a intrupat din durere si mi-a soptit..-ce vrei..de ce ma chemi..stii ca nu mai te poti intoarce si inca nu ai lasat nimic in urmai/am spus ca vreau acel zambet care m.a fermecat..acea tristete si duiosie a vocii inca nefemeiesti, acel copil curat pt care inima mea batea nebunestemi-a raspuns ca ii cer mult..si ca trebuie sa ii dau ceva in schimb
-iti dau orice..mai putin sufletul meu..el ii apartine Domnuluia suras intunecat si a spus ..imi oferi putin...dar viata ta...ai fi dispus sa mi-o dai pt ea?
am soptit stins ca da..dar oare cum ma mai pot bucura o secunda de ea daca imi dau viata?
mi-a spus..iti voi arata, poate..dar va trebui sa iti pierzi viata
stiam ca e tarziu..ca sunt secat de forta si durere..ca nimic de pe lumea asta cruda nu ma poate ranii sau aduce inapoi acolo unde am zambit cu ea si unde ne-am facut planuri sa ne crestem copiii.

am acceptat intr=un final...i/am spus..ia/ma...ia/mi viata pt ea...si fie ca macar dragostea mea nebuneasca sa o urmeze o clipa in viata si sa o salveze atunci cand nimeni nu o va mai face.
am ingenunchiat si atunci mi-a luat viata..am simtit durerea in piept ca un pumnal al mortii care dansa nebuneste in inima mea si care ciudat imi facea inima sa tresalte.era bucurie acolo ca se curmase totul,tremuram speriat si plangeam cu sufletul stors de durere...urma sa mor.
si mi-a luat viata...s.a tinut de cuvant...treceam dincolo, poate mai usor decat sinucigasii si cei ce renunta la viata din cauza ca nu mai pot lupta.muream si ma gandeam la ea si inca zambeam cu drag si dor,stors de durere ca nu mai apuc sa stiu cum va zambii dimineata si cum ma va saruta de noapte buna in ultimul ceas al noptii.cu o ultima putere am strigat..

hai odata..ma chinui..si nici nu o simt langa mine..de ce m=ai mintit..
a zambit rece si mi-a soptit..ai rabdare ..deabea acum iti iau viata..
si mi=a luat/o..........mi-am pierdut viata pt ce urma sa fie....si s.a tinut de cuvant...

m.am trezit langa ea intr/o dimineata tarzie de toamna,atata verde in ochi ei dragi,atata caldura in atingerea ei involuntara de dimineata.am privit acel zambet cald si am retinut in suflet acea mana care ma cauta mereu dupa o noapte grea in singurate.si atunci mi-am dat seama ce urma sa se intample:
indragostindu/ma nebuneste de tine ...m/a facut sa iubesc altfel din nou si astfel mi-am pierdut viata....era viata ta acum si tu aveai grija de ea..oare asta meritam?..oare meritam sa fiu salvat si femeia iubita sa fie a mea?...
nu stiu, dar mi-as da viata pe vecie inca o data si inca o data, doar sa te pot iubii si sa imi fi aproape.
30 aprilie 2008

Ploaia

Ploua...
Exact ca in dimineata in care voi pleca dincolo
Atunci cativa oameni vor zambi respirand aerul diminetii.
Si fiecare emotie se va frange in ei prin teama unui nou inceput.
Ploua...o sa ma duc intr-o dimineata fericit ca am mai ramas o noapte
Ca am reusit pana la urma sa mor si eu incet atunci cand lumea se trezeste.
Ploua..e putin tarziu dar zambesc fericit si nu mai am unde sa intarzi
Nu cred ca in sfarsit ajung undeva unde liniste e singurul cuvant.
Ploua si imi vine sa plang si e trist iar faptul ca ploua ..
E o ultima onoare ce-mi spune ca cineva ma regreta.
Ploua....

Cine suntem

Suntem bucuria unui nou inceput si intelegerea ca viata este o mare provocare data doar celor norocosi


suntem 2 prieteni buni ce pleaca intr-o minunata calatorie..iar frumusetea aceasteia este ca nu stim nicioadata cand se poate termina


suntem 2 maini care se cauta mereu dar care poate prin egoismul vietii ajung sa nu se intalneasca decat atunci cand se vor odihnii in pace.


suntem poate doar gustul de cireasa prinsa in gandul unei amintiri vechi intr/o vara secetoasa...
suntem zmeul ce se inalta mereu undeva intr-un parc purtat de un inger deabea venit pe lumea aceasta cruda.


suntem asteptarea din ceasul cel de seara cand toata bucuria clipelor traite se rasfrange in caldura privirilor noastre.


suntem bucuria ca exista o zi de maine si atata este de ajuns pentru noi cei mai simpli oameni.
suntem teama de a cadea in gol atunci cand nu stim ca suntem vegheati de cineva drag care ne poate bucura o viata.


suntem mereu dorinta de mai bine dar si rautatea cu care cautam mereu iesiri cand ar trebui sa ramanem pe loc


suntem candela aprinsa atunci cand vantul ne ureaza bun venit pe lume


suntem nisipul frumos desenat in clipele cand ne aducem aminte ca traim printre atatea culori


suntem strainii ce se iubesc cand isi dau seama ca sunt atat de singuri intr-o lume atat de mare


suntem atat de goi dar inca ne iubim pentru acest lucru pt ca ne umplem de fericire cand ne privim.


suntem durerea si exaltarea pt simplul fapt ca existam


nu suntem decat 2 straini care ne scriem vorbe.. cateodata spuse cu voce tare prin durerea gandurilor noastre

Poate candva....


Poate candva te voi intalni la un colt de strada sau intr-o cafenea pustie si nu voi trece fara sa nu iti vad esarfa pe care o porti mereu si in care iti ascunzi zambetul tau frumos.

poate candva iti voi chema zambetul si voi suspina usor de fericire ca l-am intalnit sperand ca il pot pastra cat mai mult..

poate candva iti voi cauta mana prin asternut zambindu-ti si cerandu-ti iertare ca te-am sarutat atat de putin in ziua ce s-a scurs si ca te-am necajit cu egoismul si simplitatea mea.

poate candva voi lepada hainele mele de om mare si iti voi arata copilul din mine si impreuna cu tine vom fi la fel de nedespartit cum eram candva intr-o alta data.

poate candva te voi duce pe o plaja minunata unde linistea sa fie cel mai frumos glas si vom vorbi pe rand, eu, tu si marea.

poate candva iti voi darui un glob de cristal cu fulgi de nea pentru ca cele mai simple lucruri sunt cele mai frumoase.

poate candva voi asorta florile tale preferate cu micile tale bucurii, iar pe deasupra sa astern cuvintele si imbratisarile mele, toate mistuite in focul ce arde in mine si pe care doar tu il cunosti.

poate candva vom sta la gura sobei aducandu-ne aminte de noi si bucurandu-ne doar de magia de a fi impreuna, dansand din priviri cu tine, inlantuiti prin vorbe si soapte.

poate candva vom fi batrani amandoi si ne vom mira cum viata ne-a adus impreuna atunci cand credeam ca minunile sunt doar povesti demult uitate.

poate candva iti voi multumi ca tu ai fost cel mai frumos lucru care m-a facut un om mai bun si care m-a adus la liman atunci cand nu credeam ca mai pot fi salvat.

poate candva iti voi atinge incheietura mainii si iti voi sopti acele 2 cuvinte,nici mai mult nici mai putin,doar sincer si mereu la fel...iar tu imi vei raspunde.


Poate candva vei citi aceste cuvinte sau iti vei aduce aminte de mine, poate candva...