.

.

16 august 2010

Feerie

Cand noaptea se descalta cuminte la picioare
si iti saruta gleznele cu buze moi de ceata
Se aud fasii de rauri cum curg pierdute n taina
si aripi mici de fluturi ce se aprind in bezna.

Cand linistea tresare cuprinsa in palma ta firava
ramai o clipa rece, vrajita in dansul fad al lunii
si mii de tanguirii desarte de clipe sparte n lacrimi
iti reapar pe perna moale si n vise intortocheate.

Cand bezna iara geme si se cutremur a scancet toate
culorile se sparg desarte in norii desi de negrii mov
Si perna se nfioara a liniste atemporal de absurda
Atunci, te-ai lepadat de toate si dormi demult ascunsa.

Cand lumea nevazuta se stinge vie iar n bezna zilei
O veche umbra se prelinge incet la capataiul drag
Sunt eu, veghez si te privesc cu zambetu-mi senin
Si ma prefac apoi in vantul nopti, ca maine sa revin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu