.

.

28 octombrie 2010

Gandurilor mele

Gandurile vietii mele se ivesc intotdeauna
Si imi calauzesc soarta facandu ma sa fiu viu.
Ele ne nasc in mintea mea mereu neatenta
Apoi acel filtru incepe sa le cearna asemeni
Unei site vechi ce separa neincetat lucrurile
Unele dintre ele, mai grele ajung sa cada
In sacul inimii unde ajutate de suflet pleaca
Mai departe prin sange in tot corpul meu
Si astfel ajung in mainile mele ce le asteapta
Si nasc strangeri de mana, caldura ,lucruri..
Toate asezate la locul lor de linistea din mine
Altele reusesc sa ajunga pe buzele mele si apoi
Construiesc zambete, intelegere si atingeri
Lucruri care nu ar fi iesit atat de bine daca acele
Ganduri nu voiau sa iasa si sa zambeasca lumii
Altele raman in sita aceea si incep sa se joace
Si se amesteca si astfel apar ideile si regretele
Altele nu vor sa stea prea mult acolo si vor iesi
Prin obrajii si ochi mei, iar eu le voi spune lacrimi
Imi va fi dor de ele insa ele mereu vor pleca…
Altele chiar daca vor cadea prin suflet in inima
Nu isi vor gasi o cale de exprimare sau de iesire
Si atunci voi naste in mine futuni si emotii, stari
Senzatii care ma vor rascolii mereu puternic…
Chiar de ma va durea ele vor fi parte din mine
Si doar avandu le eu devin constient de existenta.
Cateva putine,mai usoare, printre care sperantele
Si cele nehotarate se vor ridica usor si evapora din
Mintea mea..plutind prin aer o vreme apoi candva
La prima ploaie se vor reasterne pe crestetul meu
Intrand din nou acolo,amestecandu se si pornind
In mine si facandu ma sa fiu mai viu si mai om…


Tuturor acestor ganduri le multumesc, ca exista
Si ca ma ridica sau coboara atunci cand trebuie
Mereu diferit si frumos in acesta ordine negandita.

27 octombrie 2010

Truisme

Oamenii alearga nauci prin viata insa
Nicioada dupa ea sau frumusetea ei.

Iubirea adevarata tine doar cateva luni
Se naste dintr o scanteie si se va mistui
Instantaneu lasand arsuri adanci in suflet.
Ea va ramane in gand o amintire mereu
Pt ca a fost doar o mare iubire consumata.

Putine lucruri conteaza cu adevarat atunci
Cand grijile te inconjoara din multe parti.

Oamenii sunt infiorator de asemanatori
Si vor incerca sa compenseze asta mereu
Prin orice mijloc doar sa umple golurile.

Credinta poate fi un drum foarte spinos
Dar de multe ori te scoate la autostrada.

Oricine iubeste reuseste sa si urasca putin
Pentru ca inca este om, supus greselilor.

Dragostea este ca un soare minunat
Atunci cand dispare, intunericul se lasa.

O mana intinsa poate insemna de multe ori
Doar o invitatie la tragedia ilara a vietii.

Nimic nu este al nostru cu adevarat si nimic
Nu luam cu noi cand ne vom da jos din tren
Doar valiza cu greselile si regretele noastre.

Suferinta nu naste nimic bun insa rezultatul
Este absolut incredibil de frumos si durabil.

Cel mai cald anotimp va fi mereu acela in care
Cineva iti va infierbanta inima cu zambetul lui
Si va alunga norii cu vocea sa calda si draga.

Viata este scurta insa acest gand de multe ori
O scurteaza prin inconsistenta grijilor generate

Poti incerca sa zambesti mai mult pentru ca
Cei din jur vor vrea si ei sa fie fericiti ca tine.

Viata este lunga in masura in care reusim
Sa acceptam ca suntem firavi si trecatori.

Cadourile cele mai frumoase sunt simple
Si aprind lacrimi in ochi, lumina in suflet.

Reusita in viata nu consta in a castiga orice
Ci doar in alungarea propriilor nostri demoni.

Putem face spectacol din orice chiar de multe
Ori din durerea noastra,transpusa in comedie.

Ne este frica sa ne cautam calea noastra in viata
Pt ca de multe ori ramanem singuri pe acel drum.

Oamenii sunt dependenti de idei,lucruri si semeni
In loc sa isi castige libertatea si sa Traiasca...

Oamenii pot sa reuseasca sau nu in viata insa
Drumul parcurs poate face diferenta si lasa
Lauri de glorie chiar si unui sarac necunoscut

Ne place sa ne plangem de viata si greutatile ei
Iar in final lacrimam dupa ea si tot ce a fost.

Doar cativa oameni pot sa devina parinti buni
Deoarece doar ei au stiut sa ramana copii mereu.

Intotdeauna despartirile sunt ploioase si reci..

Viata este un cuvant inefabil, se traieste doar..

24 octombrie 2010

Avem timp

Sa dechidem ochii si sa privim mirati in jur
Sa invatam sa facem primii pasi si sa pictam
Pe culoarele sufletului acei oameni si clipele cand
Ei ne au invatam sa traim,sa iubim,sa mergem
Da..avem timp sa atarnam beteala in brad si
Sa deschidem cadouri de multe ori infrigurati
De emotie ca dorintele noastre s au facut auzite
Avem timp sa ne cunoastem prin ceilalti si prin noi
Prin suferinte si drumuri lungi,prin asteptari si
Renuntari sau premii binemeritate menite mereu
Sa astearna pietre in temelia sufletului nostru
Avem timp sa iubim si apoi sa plecam straini
Ca si cum nimic nu s ar fi intamplat si ca inca
Ne jucam ca niste copii nestiind ca ranim iubind
Avem timp sa fugim dupa himere si de multe ori
Sa ne intoarcem plangand acasa, unde de cele
Mai multe ori locurile devin goale si doar amintirile
Ne mai incalzesc la fel ca altadata sufletul pribeag
Avem timp sa devenim seriosi si sa strangem o mana
Nestiind cat timp o vom avea langa noi si ce va fi
Avem timp sa mai speram dar mereu sa ne inselam
Sa plecam mai departe si invatam din suferinta…
Avem timp sa cautam lucruri ce ne vor inalta sau
Ne vor da speranta zilei de maine ,toate prinse
In viata noastra de multe ori banala sau minunata
Prin miile de sensuri ce I o putem da, doar fiind noi
Avem timp sa invatam si pe altii sa faca primii pasi
Semanand bucurie si alungand fricile din micile inimi
Capatand si noi in sfarsit un sens frumos si larg
Avem timp sa imbatranim obositi sau fericiti
De aceasta minunata calatorie ce am parcurs o
Si mai avem timp sa ne facem cadouri si sa atarnam
Beteala in brad,ramanand uimiti si lacrimand usor
Ca a fost atat de frumos si ca am ajuns acum la capat
Cand nicioadata nu am crezut ca lucrurile bune exista
Iar linistea ce se asterne peste noi,este victoria suprema
Avem timp sa murim ,incet cand ceilalti se vor naste
Gandindu ne la fiecare emotie si bucurie,revazand totul
Suspinand sau regretand la acele clipe cand am crezut
Ca avem timp, ca mereu vom avea tot timpul din lume

18 octombrie 2010

Toamna

Galben auriu si covoare asternute pamantului
Stropi de ploaie si trecatori grabiti prin aerul
Racoros cu iz de frunze cazute si care vestesc
O noua emotie ce se naste in sufletul fiecaruia.
O banca goala, castane si multa culoare in jur
O strangere de inima si un rever ridicat in frig
Pasi ce prind ecou pe culoarele sufletului nostru
Vantul ce zboara emotiile uitate de peste vara
Zambete dar si sperante pentru ce va sa vina.
Regrete si lacrimi contopite cu ploi reci ce cad
Si ne trezesc la viata din lunga noastra visare.
Pasari uitate in urma,trecatori pierduti pe strazi
Fum in hornuri, dorinte ce se inalta in ceruri.
Credinta dar si rutina, picuri de bruma si haine
Mai groase cu miros de trecut suav si duios.
Gesturi tandre dar si flori de toamna aprinsa
In sufletul celor ce n au uitat sa spere a iubii.
Atingeri calde, asfintituri lungi si dimineti tarzii
Cu cei dragi sau amintiri ramase in urma lor
Ce lasa urme adanci, ploi  si ganduri vii.
O banca goala, o emotie si multe paturi aramii
O mica balta,vantul ce se joaca in frunze reci
Un guler ridicat, castane si lacrimi mici din cer
Regrete si sperante n toamna,oameni, galben auriu

16 octombrie 2010

Neterminata.....

Ciudat mai este si inca imi lipsesti enorm...
Desi nu te cunosc iar visele ti departe sunt
Iar dorul ma sufoca cu palmele pe suflet
Cu noduri lungi si apasari desarte in vis
Acolo unde acum tu mai apari cand vrei
Sa lasi in mine zbatere si tremur viu
Si e ciudat ca eu te mai astept desi…
Stiam ca nu ai sa vi mereu si niciodata
Nu ai facut vreun un pas sa iesi din tine
Si e ciudat ca nu am sa termin sau..
Sa ma gandesc cum ai plecat straina
Dar las aceste randuri goale sperand
Ca poate tu candva ai sa le umpli cu
Cuvinte iar linistea va curge atunci
Mai calda pentru ca va umple spatii
Si intelegeri ce ma urmareau mereu
Si ma loveau facandu mi rani adanci
In suflet si genunchi ai rugii aprinse.
Si nu am sa ti spun ce am simtit atunci
Si cat mi ai bucurat lumina zilei doar
La gandul ca existi acolo, doar atat....
Si ma opresc dar las…si cine stie.......
Ce...cum...si poate ca..................

12 octombrie 2010

Scrisoare

Daca ar fi sa iti scriu o scrisoare doar pt tine
As asterne pe hartie doar cateva lucruri
Din care nu ar trebui sa lipseasca niciodata:
Sinceritatea
Visele mele
Defectele
Tristetile mele
Pasiunea si bucuriile care ma fac sa fiu un om
Iar in final acele 2 cuvinte....si ca..
Iti multumesc pentru experienta
cu drag,

mereu, acelasi eu

07 octombrie 2010

Vointa

As vrea sa ma trezesc si sa zambesc a liniste dulce
Si tot raul sa se naruie ca un castel de nisip sticlos
Uitat in soare o vreme indelungata si as vrea atunci
Sa rad calm, constient ca viata mea se va schimba
Sa imi intind aripile ca o pasare ce renaste a viata
Si care acum va zbura atat de sus pentru ca stie
Ca viata e cel mai mare dar care I s a dat iar timpul
Este atat de scurt pentru un zbor atat de inalt si mare
Sa mai fiu o floare simpla care sa traiasca peste iarna
Si care sa nu fie macinata de nici o buruiana si care
Mereu sa zambeasca catre soare si pamantul mama
As vrea sa fiu in zambetul oamenilor cat mai des
Iar ei sa se opreasca o vreme din goana lor lumeasca
Admirand pasarile si cerul si aducandu si aminte ca
Minunea este in fata lor si niciodata altundeva iar ei
Sunt parte din frumusetea pe care mereu o refuza
Devenind tristi,fazi si goi..uitand ca au plecat la drum
Iar frumusetea sta in el,in opriri in piedici si mai ales
In amintirile zugravite in suflet prin locuri si gari…
As vrea sa ma trezesc si sa fiu sanatos si implinit
Si atunci sa zambesc caci suferinta nu a fost in zadar
Apoi sa imi spun ca a meritat si ca vrea sa o iau de capat
Doar pentru intensitatea emotiilor frante in grijile nascute
In sufletul,mintea si inima mea…acele senzatii de dincolo
De real, ce m au macinat dar si indreptat spre implinire
As vrea sa impartasesc din toate aceste lucruri oricui
Va voi sa ma asculte si care s a simtit cel putin odata
Singur si pierdut fara o zi de maine si fara un drum
Cu soare..cu un cer sub care minunile sa se dezlantuie
As vrea sa culeg liniste in palmele sufletului meu
Deschise larg catre cei din jur opriti o clipa sa admire
Minunea ce se daruieste prin zambet,caldura si prietenie
As vrea sa ma trezesc si toate lucrurile dragi sa fie
In fata mea, asa cum erau demult odata in alta data…
As vrea sa ma trezesc si dimineata sa te lase langa mine
Sa nu te cunosc dar sa iti soptesc ca un dor mi a impietrit
Sufletul pana sa vi sa imi incalzesti viata cu zambetul tau
Apoi sa te iau de mana as vrea..sa zburam amandoi spre cer
Sa admiram florile din cer,pasari ale pamantului, oamenii
Din noi,pierduti sau regasiti in tot ce este minunat si sfant
Si sa daruim de acolo,zambete,incredere si bunatate....viata