Gandurilor mele

Gandurile vietii mele se ivesc intotdeauna
Si imi calauzesc soarta facandu ma sa fiu viu.
Ele ne nasc in mintea mea mereu neatenta
Apoi acel filtru incepe sa le cearna asemeni
Unei site vechi ce separa neincetat lucrurile
Unele dintre ele, mai grele ajung sa cada
In sacul inimii unde ajutate de suflet pleaca
Mai departe prin sange in tot corpul meu
Si astfel ajung in mainile mele ce le asteapta
Si nasc strangeri de mana, caldura ,lucruri..
Toate asezate la locul lor de linistea din mine
Altele reusesc sa ajunga pe buzele mele si apoi
Construiesc zambete, intelegere si atingeri
Lucruri care nu ar fi iesit atat de bine daca acele
Ganduri nu voiau sa iasa si sa zambeasca lumii
Altele raman in sita aceea si incep sa se joace
Si se amesteca si astfel apar ideile si regretele
Altele nu vor sa stea prea mult acolo si vor iesi
Prin obrajii si ochi mei, iar eu le voi spune lacrimi
Imi va fi dor de ele insa ele mereu vor pleca…
Altele chiar daca vor cadea prin suflet in inima
Nu isi vor gasi o cale de exprimare sau de iesire
Si atunci voi naste in mine futuni si emotii, stari
Senzatii care ma vor rascolii mereu puternic…
Chiar de ma va durea ele vor fi parte din mine
Si doar avandu le eu devin constient de existenta.
Cateva putine,mai usoare, printre care sperantele
Si cele nehotarate se vor ridica usor si evapora din
Mintea mea..plutind prin aer o vreme apoi candva
La prima ploaie se vor reasterne pe crestetul meu
Intrand din nou acolo,amestecandu se si pornind
In mine si facandu ma sa fiu mai viu si mai om…


Tuturor acestor ganduri le multumesc, ca exista
Si ca ma ridica sau coboara atunci cand trebuie
Mereu diferit si frumos in acesta ordine negandita.