Pentru ea

Fugi cat mai departe de tine si de demonii tai
Insa nu ai scapare de ei si nu ii poti invinge
Pentru ca mereu te vor urma unde vei merge
Tot ce poti, e sa ii transformi in alte animale
De casa ce vor ramane mai pasnice inauntru.
Te lasi orbita de judecati si situatii ce crezi
Ca te vor scoate din groapa sapata in timp
Insa ele te vor afunda si mai tare si mai mult
Nu recunosti ca fugi de tine, cautand trecutul
Si neacceptand ca el nu mai exista si ca acum
Este vremea sa te ridici si sa faci macar un pas.
Tanjesti dupa situatii si locuri, oameni ce nu
Au reusit sa iti aduca nimic bun in timp pentru
Ca te au tinut prizoniera in neviata iar culorile
Au disparut la fel ca zambetul de pe buzele tale.
Incerci sa retraiesti trecutul schimbandu ti viata
Insa esti fada si la fel de seaca precum un ochi
De apa statuta in care poate doar cateva insecte
Se vor oglindi o vreme apoi vor zbura departe.
Crezi ca te reinventezi cand de fapt gasesti scuze
Pentru a ti masca neputinda si durerea, limitarea
Dar si esecul ridicat la rang de calitate si cladit
Pe pragul sufletului ce nu mai stie a vibra frumos.
Recurgi la lucruri ce te calca in picioare si poate
Doar te amesteca si mai tare cu plebea astfel incat
Sa uiti de tine si de ce ai visat frumos candva odata.
Spui ca iti este frica si preferi sa inchizi usi deschise
Pentru ca nu ai curajul sa iubesti si sa ii spui viata
Dar mai ales pentru ca nu mai sti cine esti de mult.
Te anturezi cu situatii si diverse insa viata ti cade
Si mai greu pe umeri sufocandu te pentru greseli
Proaste alegeri ce continui sa le sadesti in tine
Si din care nu ai sa iesi luminoasa niciodata….
Fugi si aluneci si mai tare incerci sa te ridici de jos
Te imbraci altcumva insa esti si mai goala, apoi
Te inconjori de carti insa o faci degeaba, golurile
Se umplu din interior iar tu esti mult prea goala.
Ca o banca ruginita astepti trista intr o gara de tara
Insa doar vantul si ploaia mai trec pe acolo arareori
Asa si oamenii ce vin si pleaca din viata ta insa tu
Iar nu ai sa intelegi nimic,ramanand cu regretele si
De multe ori cu sansele irosite, iar acei oameni vor
Pleca bucurosi mai departe ca au reusit sa ia ceva
Din putinul ce il mai aveai si de care nu te ai ingrijit.
Si traiesti bantuita iar durerea se lungeste ca un caine
Rapciugos la gura sobei si iarna se anunta cat o viata.
Vei ajunge sa te multumesti cu nimic pentru ca putin
Ti a parut imens iar tristetea era minunata cand era
Sfaramata de putine grame de bucurie aduse fortat.
Ametita de dorinte absurde si schimbari fortate candva
Poate vei constientiza ca esti un om atat de mic care
A refuzat sa creasca ca apoi sa poata merge si intelege
Viata si tot ce vine din ea, ca minunile se nasc din
Puterea de a lupta si durerile din suflet si genunchi…