Scopul vietii

O mare intrebare la care mereu gasim raspunsuri prea mici, din pacate este: care este scopul vietii noastre..bineinteles mai sunt si altele pe care noi oamenii le punem de multe ori si raman doar acolo undeva agatate fara drept de a fi demonstrate sau probate cumva: exista un creator sau o ordine in acest mare aparent haos…exista o alta viata de dupa aceasta…si ele pot continua insa in cel mai bun caz pot face deliciul unei dupamiezi ploioase celor cativa prieteni buni stransi in jurul unei sticle cautand sa iasa din normal prin insasi aceasta actiune.
Puteti zambi dar raspunsul la aceste ultime intrebari sau o macar o parte exista in puterea de a demonstra sau a cunoaste valoarea de adevar a primei intrebari.
Majoritatea oamenilor nu isi vor pune deloc aceasta intrebare-de unde vin, incotro se indreapta, cum o fac si cum vor ajunge la o destinatie dorita.Ne place sa mergem mereu impreuna manati de acel spirit si undeva am renuntat la cel mai important si definitoriu factor ce tine de noi ca entitati –unicitatea, acesta ne individualizeaza si ne deschide orizonturi infinite pentru fiecare dintre noi insa cu o singura conditie si anume ca noi sa stim exact datele problemei noastre.Mai exact sa ne cunoastem cu adevarat iar aici vor revenii pe parcursul acestei mici expuneri.
Spuneam ca nu ne punem probleme pentru ca nu este cazul, nu avem nevoie de alte batai de cap sau asa am fost invatati, insa fiecare om ar trebui sa aiba cel putin o discutie cu el insusi legat de acest lucru.
Sunt oameni absolut fericiti ce traiesc o viata intreaga prin a face sau a se multumi cu cateva lucruri normale, aparent banale, lucruri pe care ei nu le au simtit/gandit sau dorit ci doar le au fost spune ca ar avea o anumita valoare de adevar.Iar ei se vor arunca in prapastie, nu vor innota impotriva curentului iar realizarile lor spectaculoase se vor sterge cat ai clipii din ochi iar nimeni niciodata nu va vorbi de ele.
Veti spune ca fiecare avem aspiratiile noastre si idealurile care pot fi mai mici sau mai mari si ca anumite sensuri date vietii nu sunt pe intelesul fiecaruia.Revin la ce am spus mai sus, nu avem cum sa ne dam seama cat de sus putem urca intr un copac daca nu stim ce calitati fizice avem.
Privind in jur putem spune ca scopul unora este sa fie sanatosi ,pentru altii o familie este un lucru minunat, apoi pentru multi o casa imensa alaturi de masini de lux si alte proprietati este cu adevat un scop suprem pentru care ei vor lupta neincetat.
Este total gresit din 2 considerente: primul explicat mai sus si asupra caruia voi reveni si anume identitatea noastra care ne da puterea de a excela mai mult sau mai putin intr un domeniu si al doilea zic eu mai important ar fi urmatorul:aceste lucruri sunt relative comune, oricine cu ceva ajutor/noroc poate atinge succesul financiar, iar aceste lucruri nu sunt scopuri supreme sau reale.Foarte putini oameni isi dau seama de adevarata provocare de a gasi scopul suprem/final al vietii si anume de a si depasii anumite limite, de a trasa mai departe linii invizibile ce ne desavarsesc ca civilizatie, prin norme etice, morale, cunostiinte, noi viziuni tehnice si artistice, prin reintoarcerea la acele lucruri care ne trebuie cu adevarat, prin compasiune si dragoste prin echilibru si unicitate.
Vorbeam mai sus de adevarata cunoastere de sine si de acel plan care trebuie macar imaginat o data in viata.De ce ne afundam in deceptii din care nu mai iesim, de ce sfarsim in singuratati in doi iar societatea devine un dusman care ne ia tot ce am avut candva?Pentru ca nu avem o cultura bine sadita in sufletul si mintea noastra. Asa cum un copil merge la scoala si invata sa faca acesti primi pasi in aceasta directie asa ar trebui sa invete ca trebuie sa se cunoasca, sa isi puna intrebari si mai ales sa inceapa sa aplice aceste lucruri citite/vazute si auzite sau traite cu propria lui identitate si nicidecum cu cele spuse de ceilalti.In momentul in care reusim sa impletim lucrurile abstracte ca informatiile dobandite sau traite cu partea concreta si anume noi si tot ce tine de asta putem spune ca am devenit oameni absolut constienti.
Este grozav sa studiezi, insa de cele mai multe ori nu iti va folosi la nimic si nici nu te va ridica prea mult, insa daca vei aplica aceste lucruri pe modul tau de gandire, de trairi, vei putea incepe sa iti explicit anumite lucruri, emotii, situatii si astfel vei putea evolua.De aici si pana la a face urmatorul pas pe drumul ce te duce spre un tel suprem nu este foarte mult.Totul va decurge de la sine.
Din pacate ca fiinte umane suntem foarte limitate iar una dintre limite este ca ca nu alegem sa ne dezvoltam spiritual si tot ce tine de aceste lucruri.Se stie ca biologic putem sa facem asta pana in jurul varstei de 20 ani.Undeva aici se formeaza si caracterul noastru, prin cele auzite, traite sau invatate pana la aceasta varsta.Paradoxal este ca avem libertatea sa ne dezvoltam spiritual de la aceasta varsta iar majoritatea fie ca uita fie ca nu aleg acest lucru.Mult mai important ca primul lucru,aceasta dezvoltare poate dura o viata intreaga si nu se opreste iar de aici decurg de cele mai multe ori cela mai frumoase si importante lucruri in viata.Unul dintre ele este bineinteles de a deveni constienti de scopul vietii, sau personalizarea acestuia pentru fiecare ca entitate separata.
Spuneam ca este important ca ideea unei diferentieri ,prin alegeri si trairi este importanta a fi sadita de la o varsta cat mai frageda astfel vom deveni costienti de anumite valori, vom vedea daca ele rezoneaza sau nu pentru noi si astfel vom putea urma o anumita cale.
Scopul de fapt cred eu este ca un plan pe care il putem urma, de multe ori el ne poate purta spre capatul liniei iar aceasta poate fi atinsa sau indruma mai departe pe carari adiacente.
De exemplu scopul unui copil mic ar fi sa devina constient ca educatia este un lucru important iar modul in care este crescut este esential pentru dezvoltarea sa ca individ.Scopul unui tanar aflat in scoala ar fi sa acumuleze informatii si sa inceapa sa isi puna intrebari legat de lucrurile din jur.Scopul unui tanar de liceu ar trebui sa fie tot legat de informatie apoi intrebarile si incercarea de a se cunoaste pe sine, prin interactiuni, informatii ,ganduri si emotii.La acestea s ar putea adauga si scopul de a nu lua lucrurile prea in serios.Apoi urmeaza acea perioada de care am vorbit in care omul se defineste si poate alege sau nu sa evolueze spiritual.In functie de gradul sau de evolutie poate gasi sau alege un drum pe care sa il parcurga si care sa il faca ferictit in viata.
De exemplu un om care iubeste crede ca scopul sau cel mai mare este sa isi reverse dragostea asupra fiitei iubite, la fel de gresit, el trebuie DOAR sa gaseasca un loc un inima lui acelei persoane.Ce face el pt asta si cum o face gresit?Va actiona din cele citite sau auzite insa nicidecum nu va combina aceste lucruri cu propria sa gandire,traire…uitand ca oamenii sunt unici si anumite retete pot fi aprobate iar altele refuzate.Poate va fi refuzat dar asta inseamna ca nu a gasit locul necesar in inima sa, desi el a vrut si a dat totul.Apoi prin reglaje fine,el cunoscandu se si aplicand o nota personala prin tot ce face va atrage o persoana care va rezona la fel.Atunci cu siguranta a umplut acel loc gol.Putem spune ca si iubirea este un scop mai mic sau mai mare in viata ,insa nu il putem atinge decat dupa o lunga cunoastere si desavarsire.
Exista lucruri care ne pot duce spre acest scop sau lucruri adunate care ne duc duc acolo.Vorbeam mai sus de bunastarea materiala, iar pentru uni oameni este scopul final,daca ii veti studia cu atentie veti observa ca ei s au oprit si din dezvoltarea spirituala.Inca o data limitarea umana face diferenta, din pacate observam si catalogam ,separam sau punem in aceeasi oala insa de putine ori ne detasam si alegem sa apelam la sentimente ca compasiune, dragoste, intelegere.
Alegem materialul,inca o data ca pe o alegere colectiva insa cu siguranta acest lucru nu are o satisfactie reala si nici nu reprezinta scopul suprem.
Probabil multi veti spune ca veti prefera acest lucru, si ca ar fi bine sa il avem ca scop in viata.Din pacate ar fi imposibil sa existe o lume in care fiecare sa fim patroni si cu siguranta cineva va trebui sa dea cu matura in urma conducatorilor.Un bun exemplu ar fi aici o intrebare de genul: care este placerea sau scopul unui om care a lucrat o viata pe satier.
Nu toti vom avea sansa sa ne punem aceasta intrebare, iar cei ce traiesc mereu cu alegerea colectiva nu vor avea astfel de probleme.In cazul in care aceasta intrebare a fost sadita in mintea cuiva este posibil ca el sa primeasca si un raspuns, poate undeva tarziu in viata sau poate mult mai devreme.Este extrem de important ca omul sa faca o meserie, sa iubeasca pe cineva, sa traiasca dupa niste reguli morale pentru ca incepand de atunci se va produce acea schimbare.Insa aceste lucruri trebuie sa fie cele mai potrivite lui, cele pe care el le asteapta si care cad cel mai bine pe intregul sau mecanism.Astfel si lucrul pe santier poate fi usor si facut cu placere, iar omul undeva pri linistea si detasarea sa isi va aduce contributia.Scopul sau nu a fost unul maret insa el cu siguranta a gasit cel mai bun drum si cel mai putin anevoios.
Alti oameni vor alege sa fie artisti pentru ca de cele mai multe ori arta pare un scop suprem, un tel de neatins si o limita ce pare oricand usor de depasit.Vor proceda la fel de gresit pentru ca poti face asta doar atunci cand te cunosti cu adevarat, ai ceva de spus, ai o mare chemare pentru aceste lucruri.Din pacate vor intelege prea tarziu si vor irosi multa energie si viata pentru a mangaia orgolii si a epata atunci cand nu va fi cazul.Apoi scopul lor suprem se va limita doar la a regasi linistea si impacarea cu ei insisi.Exista o lege a echilibrului ce actioneaza mai presus de toate, acea lege care ne lasa sa ne cunoastem sau sa cerem mai mult, sa ne intrebam cand e cazul sau sa ne oprim cand ne am abatut prea mult de la drum.
In concluzie acest drum este facut din pasi mici, din sentimente ce trebuie sa izvorasca din noi insine,dintr o cunoastere foarte buna a noastra ca fiinte, impletita cu informatii si dorinte exterioare.Putem apuca pe cai simple care ne duc in locuri nebanuite doar avand motivatia cunoasterii.La fel putem apuca pe cai minunate insa putem sfarsii la prima statie insa acel drum poate a facut mai mult decat orice si a valorat mult mai mult decat credeam noi.
Nu exista un scop suprem ci doar drumul pana acolo care este adevarata provocare, iar noi il putem atinge sau nu.Putem ajunge la finalul calatoriei la fel de simpli cum am plecat sau cu adevarat desavarsiti si gata pentru noi intelegeri si provocari.
Ne putem lasa calauziti de interese nobile si mari, de dorinte ascunse sau arzatoare, ne putem realiza visele si putem cladi lucruri minunate.Putem lasa cu adevarat mosteniri ,lucuri unice,recorduri si drumuri larg deschise celor ce vin dupa noi usurandu le viata sau facand o cu adevarat frumoasa insa in aceasta mare provocare, noi mai intai trebuie sa ne gasim locul potrivit.Apoi fiecare in functie de puteri si mai ales sinceritatea noastra putem ridica o caramida in marea temelie e vietii si anume scopul ei.
Va doresc sa invatati cine sunteti, sa va doriti sa faceti lucrurile care va plac, sa aveti curajul sa visati la ele si sa incercati sa le faceti, sa ajutati si de ce nu sa deveniti un model mai bun pentru cei de langa.
Sa aveti parte de un drum cat mai lung si mai frumos pentru un scop pe masura !