.

.

11 decembrie 2010

Clipa

In care te-am intalnit secundele s-au oprit in loc adormind cuminti in barba sura a batranului ce juca sah in parcul de peste drum, transformandu-l in statuie vie ce avea sa joace acest joc la nesfarsit cu adversarul timp.

Iar atunci cand ai inceput sa imi vorbesti stelele au coborat blande din cer, luminandu-ti cuvintele si aratandu-le calea spre inima mea curata, iar zapada s-a asternut ascultatoare peste gandurile mele, facandu-ma sa uit de toata durerea vietii mele.

Cand mi-ai zambit focuri s-au aprins in ceruri calde, mistuind universuri nesfarsite de tristeti si eternitati petrecute in singurate, prin simplitatea surasului tau, creator perfect pentru fiecare emotie si traire ce colora intreaga-mi bucurie.

Cand ai plans lacrimile grele au lovit soarta potrivnica, zbuciumand-o cu nestematele ivite din setea ta de dor, iar soarele nu a apus zile in sir la rand pentru ca pamantul sa nu fie inecat de dorul si tristetea ochilor tai.

Cand mi-ai soptit ca ma asteptai si tu, viata a izbucnit nebuna din moarte, iar fluturii au trait peste toamne si ierni, iarba a crescut inalta pana la cer in cantecul verii eterne, iar vantul a mangaiat ploaia pana la nemurire.

Atunci cand ai pasit cu mine pe cararea vietii flori calde au crescut din asfaltul trist si searbad, nemaivazut de frumoase, luminand drumuri lungi si emotii vii, zile si nopti, trenuri si apusuri toate ivite-n alte dimineti ce impreuna ne gaseau inca o data.

Iar cand mi-ai spus acele 2 cuvinte mi-am adus aminte de tine, asa cum erai intr-o alta data, nascand minuni din palme si genunchi, mangaindu-mi singuratatea cu cantecul din ochii tai, sorbit de pe buzele adanci si moi iar viata incremenise si atunci intr-o zbatere firava de emotii prinse intr-o trecatoare clipa.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu