.

.

29 martie 2011

9 30

...dimineata, mana ta ma cauta prin asternutul moale si ma culege usor dintre vise.Zambesc uitandu ma la ceasul vechi ce atarna mandru stapanind intregul perete.Bate usor si ma vesteste, 9 30 si atat de devreme, te privesc cu ochii mirati de viata si bucurie, esti mereu acceasi, ca intotdeauna si ma aplec sa iti mangai buzele.
Te sarut incet multumindu le lor care ma trezesc mereu la viata in fiecare dimineata ca au mai ramas inca o noapte alaturi de mine.Le multumesc inca o data ca mi au vorbit atunci cand eu am tacut si ca m au invatat sa iubesc cand eu uitasem sa fac asta. Ma privesti somnoroasa si imi zambesti la fel, iar mana ta stie sa o gaseasca pe a mea sub perna mare dupa cateva secunde de lungi cautari.
Te cuprind in brate si iti spun mereu aceleasi simple vorbe iar linistea din ochii tai devine motivul meu de intens, pentru care m as trezi inca si inca o data, mereu alaturi de tine. Iti simt mirosul iar parul ma mangaie usor pe umeri, inca il mai simt acolo cum mi a biciuit pielea in noaptea ce s a scurs.Imi revin imagini atat de vii, pline de culoare , perfect este un cuvantul inventat de oameni atunci cand nu au stiut sa zugraveasca imagini mai presus de trairi.
Asemeni esti si tu, pentru mine, te mai sarut inca o data si ma dau jos din pat, ne asteapta o zi lunga, poate un drum pe plaja, ceva de lucru prin casa, sau poate o drumetie pana pe muntii care ne asteapta mereu bucurosi de fiecare data.Afara este o zi minunata de vara, gradina, plina de viata imi ureaza si ea buna dimineata. Deschid usa si fac cativa pasi pe aleea plina de flori, aleg una din favoritele tale si ma indrept bucuros spre bucatarie. O cafea, paine prajita si putina dulceata pregatita de tine vor face o dimineata perfecta. Ma indrept cu toate spre tine iar tu, te ascunzi printre asternuturi, privindu ma printre gene...sunt atat de bucuros si traiesc momentul venind alaturi de tine.
Te cuprind strans in brate iar privirea imi zboara la ceas, acelasi ceas care se aude de data asta, deschid ochii este 9 30..zambesc pierdut privind prin vechea si recea camera de azil. Intind mana sub perna veche, insa singuratatea imi sopteste sa ma trezesc.Retraiesc printr o lacrima si incerc sa nu uit visul pana ma trezesc de a binelea. Mai privesc odata ceasul 9 31 , poate candva intr o alta viata..si un mic zambet se infiripa uitat de vreme acolo unde mereu se ivea in diminetile vietii....