Singuratate

Un vin bun din care gustam pregatindu-l in toata viata noastra
cuvantul ce nu deschide usi si care lasa doar uitarea in urma.
Vocea care nu raspunde si al carui prieten este doar ecoul vag
cateodata mana intinsa ce nu gaseste pe nimeni in asternutul sau
alte ori margaritarele ce lovesc pardosele si nasc oftaturi largi.
Un gest ce ne ajunge din urma dupa ce inchidem usi si ne pierdem.
Alteori furia de a fi uitat atunci cand ne strigam via existenta
gandul ce ne macina mereu la ceas de seara dupa ce am alergat o zi
si nu ne-am regasit in idei, clipe, locuri, motive, oameni dragi....
Un blestem ce tine atat de mult pentru o viata atat de scurta,
un regret ca am pierdut ce poate nu aveam, neintelegerea din noi
si tot ce nastem dupa si motive-ganduri vagi, scenarii vechi.
O eliberare de tot ce ne inconjoara si un drum spre alte sanse
un motiv de teama dar si sansa unui nou inceput,senzatii fade.
Dezamagire de cele mai multe ori si uitare, regrete si iluzii
pierdute in ceas de seara sub acordul unei promisiuni obscure.
Cantec ce mangaie dar si arde corzile sufletului amar biciuit
toate la un loc, adunate in acest cuvant atat de singur si de mic
ce naste doar regrete calde-n palmele intinse a .....singuratate.