Cuvintele se astern grele in calea timpului
Poticnit in usi si culoare ce viata nu mai au
Si cad straine in largul sufletului nascand
Oftaturi si strangeri de inimi reci ca uitarea
Iar ea atunci te apasa cu rautate si neagra sila
calcand pe neliniste si urland a dezolare imensa.
Lupte se termina arzand mocnind in neviata
Izolarea si uitarea colinda ani de a randul
Cotloane izolate si margini de suflet pe care
Doar praful le mai mangaie macinandu le usor.
Iar atunci privirea rapusa se dezlantuie murind
In abisul cascat sub picioarele neprietenesti
Cerand iertare neintelesului si regretelor amare.
Mainile suspina schilodite pe mormanul imens
De trupuri subrede pregatite sa fie uitate.
Si se reintregesc a ruga cu o ultima suflare
A degetelor prin care mai curge un dram de viata.
Si cer iertare, rabdare si poate un alt maine.
Regrete si pareri de rau, intrebari si fioruri
Strapung falsa tacere si vuiesc a strivi si ultima
Sansa de liniste uitata acolo in inima ascunsa,
Daramand zi de zi, piata cu piatra tot ce noi
Am fost candva prin intelegere, speranta si credinta
Sfarsind mai aproape de dezolanta si trista insingurare.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu