.

.

23 martie 2012

Ganduri...

Sunt oameni atat de amarati in jur care au nevoie de ajutor.. suntem chiar noi intr un viitor apropiat daca nu vom sti sa intindem o mana!

Sunt dispus sa imi ofer toata dragostea si energia neconditionat atata timp cat exista o nevoie mai mare decat a mea.

Am invatat sa ascult atunci cand am renuntat la mine, invat sa traiesc cand devin auzit.

Pierdem ceva in fiecare zi, cel mai trist este atunci cand o facem cu noi si nu ne mai regasim in nimic.

Iubim atat de scurt si de putin pentru intensitatea acestui minunat sentiment.

Plecam fiecare neluand cu noi nimic in afara de reversul actiunilor noastre in aceasta calatorie.

Ne este frica sa ajutam pentru ca suntem atat de goi, negand existenta bunatatii...noi insine avand nevoie de ajutor

Iubesc pentru ca mi s a spus ca e bine, o fac pentru ca ma descopar pe mine si astfel devin cu adevarat viu.

Ma sting atat de usor asteptand sa renasc intr o noua sansa pe care sa o ridic cat mai sus.

Cred ca suma tutoror gesturilor poate fi o noua sansa !

Simt ca exista cineva care ne a creat, daca nu exista, pentru ca am Credinta il Voi creea chiar eu !

Oamenii inventeaza religii si motive cand de fapt credinta este una singura.Fie o ai, fie nu, iar acel lucru se refera la a crede si iubi un lucru pe care nu il poti atinge. Aici este adevarata credinta !

Nu cer nicio rasplata pentru bunatatea mea, cer doar o alta zi cu oameni si locuri...

Ma regasesc atunci cand cad, ma adun pentru ca trebuie sa plec mai departe.Am un drum extrem de lung din fericire.

Viata este foarte simpla, oamenii o complica atunci cand se simt singuri, goi sau neimpliniti.

Daca renunt la mine pentru tine, ai sa ma salvezi asa cum am facut o si eu?

Te iubesc pentru ca esti asemeni mie, iar fara tine as fi doar jumatate!

Vreau sa invat sa zbor desi stiu ca atunci cand o voi face calatoria mea va fi trecut de jumatate.

Oamenii vin si pleaca, majoritatea nu isi vor aduce aminte de tine, conteaza doar sa le lasi deprinderi cat mai bune.

Zambesc in fiecare zi cel putin o data, ma ajuta sa uit de mine cel de acum.

In fiecare zi ma impac cu toate si inteleg ca atat cat este, trebuie trait cat mai frumos.

Sunt mandru de viata mea indiferent cat de buna este pentru ca undeva exista o sansa infima ca ea sa se transforme intr una extraordinara !

Nu imi lipseste credinta, eu am inventat o atunci cand suferinta nu mai avea loc in sufletul meu plin de amaraciune.

Te astept asa cum te am asteptat mereu iar tu ai sa stii asta, pentru ca mereu ne am intalnit!

Daca e sa pariez pe ceva este ca tarziu am sa plec, nu inainte de a ma ruga si a lasa ceva in urma.

Avem nevoie doar de lucrurile care ne au lipsit. Oare credinta cand am capatat o?

Vrei sa fi deosebit? renunta la ideea asta si esti deja un om extraordinar !

Exista o sansa de fiecare data...posibil insa trebuie sa fi mereu in joc.

E tarziu, dar niciodata atat de tarziu incat sa se fi terminat !

Iarta ma , nu iti ia decat 1 secunda si 2 cuvinte !

Priveste cat mai sus...niciodata nu ai cum sa stii cat de sus te poti ridica !

Iarta-ma ca am fost atat de orb, nevazand ca doar eu straluceam in singuratea noastra

13 martie 2012

As fi vrut

Sa fac ce soarele face pentru flori
Sa fiu precum ploaia pentru pamant
Sa fiu vantul ce alunga norii tai
As fi incercat sa ajung in porturi
si sa vaslesc peste rauri de ganduri
salvandu te, din temnita cea grea.
Sa fiu echilibrul din balanta vietii
sa te port peste tot si in suflet mereu.
Sa te bucur cand plangi, certandu te
ca nu m ai chemat cand ai cazut adanc.
Sa te ridic in brate desupra tuturor
sa fii partasa la mandria mea suprema.
Sa iti soptesc ca m am oprit din goana
si ca te astept in seara sa te alin.
ca te inteleg si ca invat in fiecare zi
sa te cunosc prin jocurile vietii
Si ca de vei cadea o mana va fi langa.
Sa intelegi ca simplitatea e de aur
si ca visele se indeplinesc in doi...
Sa fiu chemarea ta tarzie in vreme
cand iti vei fi dat seama de mine...
amintindu ti ca am fost mereu cu tine.
As fi vrut sa iti arat lumea si locuri
situatii si oameni, sa traim mereu si
nicaieri, Dar as fi sa ma vezi pe mine.
Si as mai fi vrut sa fiu primavara
peste iarna vieti tale, mereu si mereu.

As fi vrut sa nu ma intreb mereu, daca
nu cumva te am pierdut cand sa te gasesc
trebuia, uitand usor de mine doar....

Oare cum....

Iti vei aduce aminte de mine peste vreme...
Ca de un zambet ce va aprinde si in tine unul
sau ca de o umbra ce mai mereu cauta ajutorul.
poate cateodata ca de un sunet placut
ce iti imbie zambetul sa surada si el suav.
poate ca de un parfum pierdut intr o vara
pe o strada veche intr un oras linistit
ca de o prima intalnire in care ochii...
ochii spun totul iar din ei curge fericirea
ca de un copil mare care te chema mereu
sa te joci si sa uiti greutatile vietii
sau de un om matur, pedant ce mereu cauta
un alt rol in jocul vietii negasindu l
Poate iti voi reamintii de tine prin mine
iar atunci ma vei rechema pentru ca vei sti
ca cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care
ti le am pus la picioare sau la tample...
Poate iti vei amintii de mine usor fugar
ca de o gara tarzie, unde ai intarziat candva
poate va fi un suras sau o nebunie ce nu
se va mai repeta niciodata oricat ai vrea...
Poate ca de o ploaie ce lasa in urma doar
linistea peste ganduri si creeaza bucurie.
poate de o caldura, o atingere simpla
sau de o alinare cand durerea te macina.
Poate ca de un gand caci atunci voi fi
Mult prea departe pentru oricine in viata...
Poate ca de o stangacie ce in spate ascundea
Un om mare in trup de copil plin de nelinisti
Poate ca de eliberare caci drumurile se despart
iar nimic nu ramane impreuna la nesfarsit
Poate ca de o toamna tarzie, plina de lacrimi
Ganduri si emotii triste, un timp pierdut
Poate ca de o grija catre un rasad frumos
insa prea firav pentru aceasta lume cruda.
Poate ca de o cafea buna, savurata mereu...


Poate ai sa iti aduci aminte de mine,
poate ai sa imi soptesti ca iti lipsesc
sau poate ai sa ma cauti dimineata langa
Poate ai sa ma uiti de tot neramanand
nici macar o vaga amintire insa imi doresc
sa nu mi uiti inima, mainile si ochii....
sa nu le uiti..sa nu le uiti.............

Frici

Ne este greu sa acceptam adevaruri nespuse.
Sa primim vesti ce ne reteaza viata incet
Sa devenim fazi si goi, seci pe dinauntru
chiar daca-i singura carte in jocul vietii.
Ne e frica de viata pentru ca nu avem curaj
sa o traim cum trebuie drept, stapanind o.
Ne este frica de tradari si de nopti goale
in care totul curge si tremura in jur, in noi.
Ne e frica de sanse crezand ca nu putem zbura
Traim cu vise spulberand destine n jurul nostru
sperand la altceva si nestiind sa privim in ochi,
prinzand mainile ce ne roaga lacrimand sa stam.
Ne sperie cand nu intelegem oamenii si situatii
cand pierdem controlul sau suntem aruncati..
Ne doare uitarea de sine sau a celor din jur
atunci cand viata ne este potrivnica iar noi
nu ne mai avem nici pe noi, umbre pierdute.
Ne dor ecourile pierdute pe culoarele sufletului
si regretele ne bat in inimile sfasiate iar
lacrimile ne ineaca intrebarile oare...poate?
Ne sperie ceasurile lungi de singuratate in care
numaram intrebarile si clipele pana la cei dragi.

Ne iubim prin temeri si demoni incercand doar
sa strangem Acea Mana cat mai mult, constienti
ca nimic nu dureaza foarte mult iar frica..
Frica este tot ce ne ramane dupa ce pierdem tot.

05 martie 2012

Traim

Ca sa plecam departe neavand certitudinea vieti
neluand cu noi nimic viu, nici macar amintirile
Traim ca sa invatam sa mergem cand putem zbura
o facem ca sa prindem un loc mai bun in viata
cand de fapt noi suntem magia si bunatatea ei.
Traim ca sa invatam sa iubim prin lacrimi lungi
cand noi ne nastem din iubire, prin lungul drum
al izbavirii noastre fara doar si poate.......
Traim si invatam dupa reguli si rosturi impuse
cand libertarea ar trebui sa fie singura nota
in sirul de intamplari ciudate in simfonia vietii.
Traim si invatam sa ne supunem si sa pierdem cand
de fapt viata ar trebui sa fie o bucurie imensa.
Traim ca sa ne sfarsim viata intre cativa pereti
cand o putem face zburand spre casa, redevenind noi.
Traim mereu ca sa castigam si sa ne ridicam cand noi
suntem atat de firavi si trecatori in toamna vietii
caci azi suntem si poate maine nu va mai fi timp.
Traim chinuindu ne sa ne traim o viata dulce
cand este de ajuns sa o traim in orice fel.....
Traim cu frici si demoni ce ne reteaza aripi
si nevoiti o luam din nou de la inceput cu amar.
Traim urland ca suntem stapanii vietii noastre
cand ne am pierdut o nestiind sa plangem dupa ea.
Traim ca sa lasam ceva in urma desi nu intelegem
ca suntem trecatori si doar finalul mai conteaza
cand revenim acolo unde a trai dureaza mult mai mult.
Traim ca sa ne nastem mici si goi, zambind a nepasare
si a uitare a tot ce e uman si a fost candva trait..

Traim si nu invatam din greseli, apoi iar retraim...din nou