Traim

Ca sa plecam departe neavand certitudinea vieti
neluand cu noi nimic viu, nici macar amintirile
Traim ca sa invatam sa mergem cand putem zbura
o facem ca sa prindem un loc mai bun in viata
cand de fapt noi suntem magia si bunatatea ei.
Traim ca sa invatam sa iubim prin lacrimi lungi
cand noi ne nastem din iubire, prin lungul drum
al izbavirii noastre fara doar si poate.......
Traim si invatam dupa reguli si rosturi impuse
cand libertarea ar trebui sa fie singura nota
in sirul de intamplari ciudate in simfonia vietii.
Traim si invatam sa ne supunem si sa pierdem cand
de fapt viata ar trebui sa fie o bucurie imensa.
Traim ca sa ne sfarsim viata intre cativa pereti
cand o putem face zburand spre casa, redevenind noi.
Traim mereu ca sa castigam si sa ne ridicam cand noi
suntem atat de firavi si trecatori in toamna vietii
caci azi suntem si poate maine nu va mai fi timp.
Traim chinuindu ne sa ne traim o viata dulce
cand este de ajuns sa o traim in orice fel.....
Traim cu frici si demoni ce ne reteaza aripi
si nevoiti o luam din nou de la inceput cu amar.
Traim urland ca suntem stapanii vietii noastre
cand ne am pierdut o nestiind sa plangem dupa ea.
Traim ca sa lasam ceva in urma desi nu intelegem
ca suntem trecatori si doar finalul mai conteaza
cand revenim acolo unde a trai dureaza mult mai mult.
Traim ca sa ne nastem mici si goi, zambind a nepasare
si a uitare a tot ce e uman si a fost candva trait..

Traim si nu invatam din greseli, apoi iar retraim...din nou