.

.

08 mai 2012

Poate...candva...

 Poate candva te voi intalni la un colt de strada sau intr-o cafenea pustie si nu voi trece fara sa nu iti  zaresc esarfa pe care o porti mereu si in care iti ascunzi surasul tau frumos.
 poate candva iti voi chema zambetul si voi suspina usor de fericire ca l-am intalnit sperand ca il pot  pastra cat mai mult..

 Poate candva iti voi cauta mana prin asternut zambindu ti si cerandu-ti iertare ca te-am sarutat atat de  putin in ziua ce s-a scurs, ca te-am necajit cu egoismul si simplitatea mea..
 poate candva voi lepada hainele mele de om mare si iti voi arata copilul din mine si impreuna cu tine vom fi la fel de nedespartit cum eram candva, intr-o alta data.

 Poate candva te voi duce pe o plaja minunata unde linistea sa fie cel mai frumos glas si vom vorbi  pe rand, eu, tu si marea.
 poate candva iti voi darui un glob de cristal cu fulgi de nea pentru ca lucrurile simple sunt cele mai  frumoase.
 poate candva voi asorta florile tale preferate cu micile tale placeri, iar pe deasupra voi asterne cuvintele si imbratisarile mele, toate mistuite in focul ce arde in mine si pe care doar tu il cunosti.

 Poate candva vom sta la gura sobei aducandu-ne aminte de noi si bucurandu-ne doar de magia de a fi  impreuna, dansand din priviri cu tine, inlantuiti prin vorbe si soapte.
 poate candva vom fi batrani amandoi si ne vom mira cum viata ne-a adus impreuna atunci cand  credeam ca minunile sunt doar povesti demult uitate.

 Poate candva iti voi multumi ca tu ai fost cel mai frumos lucru care m-a facut un om mai bun si care  m-a adus la liman atunci cand nu credeam ca mai pot fi salvat.
 poate candva iti voi atinge incheietura mainii si iti voi sopti acele 2 cuvinte..nici mai mult nici mai  putin..doar sincer si mereu la fel...iar tu imi vei raspunde.
 Poate candva ma voi regasi in tine, eu, jumatatea ta pierduta care m-a asteptat peste ani si peste furtunile vietii.

 Candva, poate vei citi aceste cuvinte sau poate iti vei aduce aminte de mine...