.

.

23 august 2012

Drumuri spre nicaieri


Ploua atat de tare incat incet mi am facut curaj,sovaind,strivind micile margaritare ce cadeau amenintatoare din cer, ametit de taria si raceala aerul ce parca imi sfasia plamanii, am iesit, coborand incet scarile , trecand cu mana peste batrana balustrada ce parca ma tragea sprea ea captiv,lipindu ma de viata mea ireala, de vechea casa in care timpul curgea anost de fad iar nefericirea era la rang de virtute.
Am facut primul pas, suierand puternic si incercand sa imi incordez piciorul drept de parca pentru o greutate imensa dezlipta din adancurile pamantului imi atarna sisifica de corp, reusisem, iar baltoaca imensa in care ma oglindeam, se casca amenintatoare sub talpile sifonate de drumuri si dorinte nesfarsite.
Imi strangeam sufletul in mana usor peste haina veche ce se lipise obosita si uda de mine.Nu eram decat eu acolo peste incercari si drumuri, iar ploaia, da ploaia putea doar sa ma opresca atunci cand eu nu as fi reusit sa mai inaintez. Nu stiu de ce fugeam, probabil ca de mine, sau poate din viata cu suferintele adunate in multe ere nereusite de inaltare.
Atat de greu mi se parea iar aerul ma tinea pe loc, fugind din plamanii mei sleiti, ducandu se in canale si in guri de aerisire, am mai facut un pas, probabil ultimul si mi se parea ca de multe ori in viata mi noroioasa si plina de ploi triste, traisem acelasi scenariu de mii de ori.Am reusit sa clatin usor trotuarul cu trupul meu cel greu si plin de rani, oare voi gasi pe cineva acasa, oare cineva ma va zari si salva la timp? Simteam cum ranile devin porturi de plecare din viata, cum strivit de imensitatea durerilor, ma reversam ca o umbra printre ultimele ceasuri ale noptii.
Am zambit spunandu mi ca nu m am pierdut si ca desi este tarziu, nu am sa imi fac morala pentru tot ce am facut sau mai ales pentru alegerile mele, am invatat pe parcursul eternitatii de suferinta sa ma iubesc si sa ma  incred doar in visele mele.Alegeri si situatii venisera probabil doar ca sa ma aduca aici, intr un final in care nimic nu era neobisnuit, doar dezolant in singuratatea durerilor interioare, de altfel si singurele care umpleau o strada mica si goala si la fel de nesincera si rece ca celelalte cai pe care apucasem sa le sarut cu pasii sau genunchii.
Aceasta era calea, sau poate drumul catre altceva, am incercat din nou sa imi misc umbra pe dalele pline de apa, cu ploaia ce ma impingea acum din spate , ajutandu ma parca putin sa ajung catre ultima mea destinatie.
Ma taram , marturisind batranului caldaram ca ma bucur din nou ca sunt inca aici, incercand sa dezleg aceasta enigma a continuitatii pentru a nu stiu cata oara in viata mea plina de enigme nerezolvate.Unde si cat, mai ales conditionat de daca, erau mereu sabloanele mintii mele demult rapuse de cele mai groaznice pacate omenesti.
O mica lacrima s a scurs incet pana cand sufletul a schitat un oftat amar, ramasesem fara putere iar umbra mea, renuntase la cursa cu multi pasi in urma.Nu aveam putere nici sa privesc, iar blocat am privit introspect in putinele ganduri ce mai ramasesera cu mine,cu un ultim efort am inteles atunci intr un final, de ce am ajuns aici, unde ma aflu, si de ce urma sa plec...
Nu aveam sa ajung nicaieri pe aceasta strada, sau in aceasta lume si nimeni nu avea sa ma gaseasca intr un ceas dulce al diminetii cazut langa un colt de strada.Nu puteam sa ma fac nevazut si nici durerea mea sa dispara ca si cum nu ar fi existat, iar trupul acela batran nu avea cum sa se opreasca din perpetua  sa miscare, ce semana de multe ori cu o lupta pentru a ajunge undeva, pentru a fi langa cineva, pentru a spune ceva sau pentru a fi de ajutor cuiva.
Si atunci desi tarziu in noapte, singur si parasit, abandonat de viata in intunericul unei strazi ploioase am facut acel pas.Din nou simplu si ca la inceput, am inceput sa merg, putin diferit insa acelasi eu, pe un drum imens si spinos dar care probabil candva se va sfarsi cu bine....

08 august 2012

Perceptia Fericirii


Ma intreb de multe ori ce ii face fericiti pe oameni si de unde vine acest mecanism, cautarile dar mai ales senzatia finala din aceasta mare enigma.Faptul cum cauta, ce cauta dar mai ales cum sunt determinati sa o faca.
Cred mai presus de toate ca exista cateva lucruri predominante si hotaratoare asupra vietii si cautarilor oamenilor, ele sunt cateodata atat de simple si aparent banale.
Multi oameni alerga total dezorganizati prin viata urmarind himere, altii au cat de cat un mic plan dar de multe ori modul prin care il vor indeplini, va face ca ravnitul trofeu sa dispara la un moment dat ramanand in cel mai bun caz o amintire placuta. Mai exista  o mica categorie, aparte,  care primesc chiar ce cauta sau viseaza insa si aici ar fi discutabila directia si finalitatea acestor realizari.
Observand intamplator anumiti oameni am sa va arat un mic studiu ..este personal si nu cred ca are o valoare de adevar absoluta, depinde de fiecare cum il va percepe sau cat va crede in el.

Sa luam o familie normala de oameni cu o situatie multumitoare (fara pb financiare)o familie in care parintii traiesc in armonie, fara certuri, amenintari, alcool, tradari conjugale, violente, o familie in care copilul este aducat cu bun simt si aprecierea adevaratelor valori. Acesti oameni vor creste in aceste legi iar ei vor ajunge oameni care nu vor cauta extraordinarul, vor fi multumiti cu oameni normali langa ei, fara extravagante, fara opulenta, fara calitati fizice sau materiale de urmarit in partener , etc..culmea este ca viata le va da mai mult de atat.Sunt oameni care stiu sa se bucure de lucrurile care conteza cu adevarat, oameni sinceri care au un sistem foarte sanatos si care au sanse reale sa gaseasca fericirea sau sa fie cat mai mult in acest lung drum de cautari.
Cu alte cuvinte educatia si exemplele de acasa, copilarie, puterea exemplului vor ridica in ei lucruri trainice iar acesti oameni sunt in stare sa respire si sa urmeze lucrurile care ii vor face cat mai mult fericiti.

Sa trecem la o familie cu situatie ok insa in care tensiunea este prezenta, amenintari..certuri, tradari, violenta, alcool.Ce se va alege de aici?Foarte simplu, acei copii ce vor creste vor purta o mica trauma toata viata lor, iar acest lucru ii va impinge in a fi prea protectori, prea agatati sa nu greseasca sa cladeasca o familie cu orice pret si sa nu o tradeze.Ei sunt cei care vor fi dispusi sa nu greseasca si sa nu faca greselile parintilor, si vor fi protectori cu persoanele dragi voind sa nu repete istoria vazuta acasa.
Vor fi oameni iubitori pentru ca nu au avut parte de acest lucru, protectori pentru ca le a lipsit acest lucru, destul de instabili pentru ca linistea lor interioara a fost zdruncinata de tensiune.
Veti putea profita de ei sub orice fel pentru ca in numele Bunatatii ei vor fi in stare sa se sacrfice, doar ca cel de langa sa nu ajunga ca mama sau tata , personajele pe care ei le au vazut ani de zile suferin.
Vor fi oameni care vor alege de putine ori bine si mai mereu alegerile nu vor fi in avantajul lor.
Pe de alta parte exista si o mica parte de persoane, putin mai slabe(in ziua de astazi din pacate aceasta parte devenind majoritara) care neavand o personalitate proprie, slabi, sau usor influentabili vor renunta la a cauta fericirea si vor repeta greselile vazute acasa. Puterea exemplului va triumfa din nou in persoanele slabe, incerte si mici spiritual.Nu vor intelege ca trebuie sa depaseasca aceasta conditie karmica, ca trebuie sa faca exact invers si vor ramane blocati in esecul ereditar.

Urmeaza o familie de oameni cu pb financiare si cu neliniste, prima pb generand oricum tensiune mai mereu in viata.Vor aparea niste copii care vor cauta exact ce nu au vazut/avut in familie.Banii ca scop final in viata, fiindca au fost saraci, protectia si oameni puternici langa ei pentru ca parintii nu au avut ce sa le ofere.Vor cauta orbeste dragostea insa nu vor fi pregatiti sa o imbratiseze pentru ca nu au bagajul necesar. Sentimentul ar fi prea adanc pentru intelegerea lor, ei fiind familiari cu tradarea, violenta, inselatul, limbajul murdar, lipsa increderii, etc..din pacate vor sfarsii exact la fel pentru ca indiferent cat vor cauta in persoana de langa sau in viata sa primeasca exact ce nu au avut si isi doresc, ei nu le vor avea, nu sunt pregatiti si nu cunosc tehnica de a se bucura de aceste lucruri.Vor petrece o mare parte din viata in cautari si manipulari, false modele pentru interior si exterior gratie incertitudinii si nefericirii din prima parte a vietii.Este una din cele mai nefericite categorii dupa parerea mea care va beneficia de putine momente de reala multumire iar finalul acestor cautari va reprezenta o mutilare a personalitatii, o minciuna acceptata privind faptul ca viata lor a fost ok, buna si exact cum si au dorit o. Departe de adevar , doar un mic mecanism de negare care insa din punctul de vedere al subsconstientului ii va macina toata viata si ii va impinge la stari si trairi care refac drumul copilariei.. Aici inca o data vedem ca totul se rezuma la financiar si liniste, conditii esentiale pentru un echilibru uman, din pacate.
Este totusi si o sansa ca, cativa din acest esantion sa se ridice mai sus decat trebuie, ajutati, motivati sau initiati de cei din jur.Iar acestia ce vor face asta vor fi cei din a doua categorie, eroii de meserie.Apoi acestia din urma, vor depasi stadiul acela orbesc, de incercari nereusite, de pierdere a vietii incercand sa fie salvatori, sau castigatori cu orice pret.Ei sunt cei mai castigati din aceasta categorie si candva poate vor rasufla usurati ca au gasit o forma a fericirii datorita acestei a doua categorii care cauta si ea cu orice pret sa salveze si sa fie salvat.

Cumva familia si trecutul nostru sunt responsabili pentru ce devenim, pentru drumurile pe care le urmam sau dorintele pe care le avem in inima.Sunt prezente acolo in noi, cand ne cautam fericirea sau cand invatam sa fim fericiti, cand o pierdem sau cand o cautam din nou.Indiferent cum am trait, ce am avut sau pe cine am avut, suntem datori sa intelegem ca trebuie sa mergem pana la capat.Cu incredere, liniste, impartasind ce avem mai bun in noi, adaugand intelegere si caldura, zambind si asteptand.Fericirea poate fi o clipa dar si o eternitate masurata in scurta noastra calatorie pe acest pamant.Putem sa o gasim sau nu,  dar daca tinem cont de cateva reguli cu siguranta  cat mai multi oameni o vor atinge. Mult succes in a intelege ce va face fericiti, cum veti ajunge acolo si mai ales ce veti alege sa faceti pentru a urma aceasta cale!!