.

.

04 septembrie 2012

Ganduri ...2


Iubirea astazi: Iubeste ma si poate am sa te iubesc si eu pana cand, cineva ma va iubi si mai mult

Sunt satul de voi cei care imi spuneti mie ce e bun, nestiind decat sa va adapati nevoile prin banale si comune

gesturi.

Cred in mine, sunt cea mai buna varianta care a iesit pana acum, iar contrariul nu poate fi probat in viata asta.

Invinge ti teama, exista un curcubeu de culori in fiecare cazatura, iar culorile sunt viata.

ORICINE poate fi orice pana cand calea i se va infatisa, fara drept de alegere

Unii spun ca viata inseamna fericire, liniste, armonie..insa oare ce inseamna viata?

Inca te mai caut, atat de adanc in mine incat candva te voi intalnii in viata.

Stiu ca am gresit, o fac destul de des, repetand cu placere scenariul in care pierd

Clipe ce vin si pleaca, scenarii repetate, lectii prea putin invatate...fericiri pierdute, cotidian..

Nu te invinuiesc de nimic pe tine, imi e groaza, ca am sa traiesc cu mine o eternitate.

Oare undeva..cineva...candva..se intreaba acest lucru ca si mine?

In fiecare zi castig cand ma trezesc si pierd totul cand adorm.

Sufletul meu, acest cantar mic care imi spune mereu ce pot sa trag dupa mine in viata asta.

Dupa multi ani de nepasare mi am dat seama ca eu sunt cel mai minunat lucru pe lume.

Pahar de plastic


Viata mea este ca un pahar de plastic, de multe ori imprumutata, de unica folosinta si buna de aruncat ulterior.
Este un pahar, acel mic gol, umplut, atunci cand ma pierd prin locuri, strain, si il folosesc, pentru ca e singurul la indemana ca sa cladesc, ceva nou sau sa fac o complezenta.

Ramane cu mine, cand ma trezesc in case triste si reci,in locuri straine sau pe moment sub acoperisurile vietii mele, pe scene mari sau inconjurat de oameni mici si goi, facand conversatie in jurul lui.
Ma trezesc mereu fara el, sau cu el, insa niciodata cu ceva mai mult, stiind ca urmeaza sa il arunc si sa plec mai departe,acolo unde acest accesoriu ieftin si banal imi va multumii diminetile si serile pline de singuratati istovite de intrebari neterminate.
Un banal pahar care graviteaza in jurul vietii mele dandu i importanta si facandu ma sa fiu la fel de neimportant si simplu ca aceasta bucata inerta.

Poate candva voi avea mai mult, poate sunt pe fuga in viata asta si nu imi este sortit sa ma bucur de altceva insa ma doare raceala acestui plastic, adanc, simplu si realist de tragic, atarnand fara valoare oriunde, cumparat cu putin.

Sunt gol ca si el, lipsit de tot asemeni lui si inlocuibil pesemne ca si el, iar adeseori ma gandesc ca viata mea,
acum si poate mai mereu va fi ca un pahar de plastic, pierduta in locuri straine, lipsita de culoare si greutate,
schimbatoare si fara valoare, utila pana la un punct dar fada intotdeauna.

Fara valoare si neasteptand nimic de la nimeni decat sa fie folosit, asemeni lui, ma gandesc si zambesc, viata mea seamana cu un obiect atat de mic ....cu un pahar de plastic.