Asteptari..

Ne traim viata irosind o de multe ori prin locuri si situatii in care timpul se scurge foarte incet, lasandu ne fara puteri rapindu ne un gust amar si un scrasnet de dinti, transformand adevarata noastra valoare in a unui atlet de liga a 4 a care participa la o intrecere absolut mediocra.
Asteptam si ne uitam pe noi in penibilul acestor situatii in care singura dorinta este sa ajungem la destinatie sau mai in fata...sa intalnim persoana dorita, sau sa primim acea veste dupa cozi si telefoane interminabile.
Si asteptam, transformandu ne incet in acel atlet care probabil se va intoarce acasa intr o duminica inourata, prin baltile din cartier si care va fi felicitat de cativa vecini curiosi din fire privind evolutia lui.Si va primi aceste laude si strangeri de mana, zambind amar, rasucind cheia in vechea iala din care cateva fire de praf vor  fi proiectate cand soarele ii va zambii prin geamul vechi cu privire la curtea interioara.
Si uitam de noi, uitam ca suntem oameni, zambim foarte putin si parca totul se termina pt ca asteptam, pentru ca premiul cel mare nu poate fi decat 1 minut de conversatie, o factura platita, un cos de cumparaturi sau o confirmare mai mult sau mai putin oficiala.
Totul din jur dispare, asteptarea pare interminabila, iar adevaratele noastre probleme, cele care cu adevarat conteaza dispar si ele, iar viata noastra capata un sens cu acesta asteptare.
Dispare familia, dispar parintii nostri, oamenii dragi, persoanele iubite, lucrurile care ne aduc alinare, maruntele bucurii care ne scot din tristetea cotidiana, dispar dorintele si visurile noastre care ne au adus sau ne pot duce undeva in aceasta viata. Dispare acel freamat din inima prin care simti ca esti viu si desi e dezolant sa astepti o viata pe cineva, undeva, ceva...e doar al tau si mereu a fost de cand te ai nascut si te a insoti pe parcursul vietii. Este Emotia de a fi si a exista acolo in joc, de fiecare data mai puternic sau mai fad, dar intotdeauna diferit.
Pierdem clipe din viata uitand ca aceasta emotie este tot ce avem in acele momente si uitam de fapt ca suntem vi, ca suntem acolo, iar aceste lucruri sunt cu adevarat foarte importante, ca inca mai avem acest dar minunat, indiferent cat am astepta, probabil undeva vom ajunge, iar cineva ne va imbratisa candva iar aceste asteptari vor fi  devenit simple amintiri.
Faptul ca traim si respiram si nimic nu este asa cum ni se pare probabil este este o mica provocare peste care trebuie sa trecem zambind, sa privim in jur si sa fim recunoscatori.
Sunt oameni care nu au unde sa se intoarca, care nu au ce sa astepte, unde sa astepte, sunt oameni care nu mai sunt desi au fost.Atunci de ce sa nu ne bucuram si sa nu plonjam in aceste asteptari care ne pot duce oricunde si ne pot da orice. Conteaza doar ca ele sa existe cat mai mult iar in timp sa ne smulga un zambet, poate o strangere de inima usoara si de ce nu un premiu putin mai mare, pentru ca atunci cand ne vom ridica si mai mult privirea spre cer, doar el va singura limita.

Pentru cei care mai asteapta, pentru cei care se simt singuri si pentru cei inca mai cauta o mica bucurie nefiind constienti de miracolul pe care ei il traiesc.O clipa traita la adevarata ei valoare face cat o mie de vietii.