.

.

15 mai 2013

Certitudine...


Intr-o zi...candva tarziu in viata,cand vei fi singur(a) si batran(a) ai sa poti sa te asculti si ai sa intelegi fiecare tremur al sufletului tau.Ai sa te privesti cand superficialitatea se va fi terminat, cand mintea ta va uita si ultima mana calda petrecuta in parul tau, cand satul(a) de atatea jocuri iti vei da seama ca ai ramas singur(a) in aceasta partida in care nu exista premiu si atunci iti vei pune singura intrebare care conteaza:
-Oare cat de bine am jucat?
Apoi altele se vor insirui asemeni margelelor pe un vechi colier uitat intr o lada de zestre peste care doar praful mai troneaza :
-Oare a meritat? Cu ce pret am facut asta? Mi-am ales bine locul ?...Poate daca ...?
Indiferent de ce te va inconjura in acele momente si cat de plin(a) vei fi de tot ce s a petrecut pana in acel moment unic, rezultatul va fi acelasi -ai sa te vezi exact asa cum esti, nimic mai mult sau mai putin.Si dintr o data miile de raspunsuri au sa apara, iti vei vedea toata calea dar mai ales scopurile si caracterul tau, golicunea sau maretia ta ca om.

Atunci cu siguranta vei plange sau rade, iti vei sugruma emotiile cu un gest transparent, tragand aer in piept cu multa putere, vei cadea in genunci sau iti vei cuprinde capul in palme, siroind pe obraji sau tragand buzele cat mai sus intr-un gest atat de simplu si firesc.
Acel moment este cel mai important, iar pacatul consta in faptul ca nu il vezi de pe acum, pentru ca fugi de el si de tine, alunecand pe cai care atunci, mai tarziu au sa te faca sa traiesti acea clipa cu o intensitate unica.
Si ai sa fugi o viata intreaga de demonii din tine, insa de acel moment nu vei scapa, si el o sa vina cu atata putere incat micile obstacole sau emoti, marile trairi si alegeri facute in viata vor disparea complet in fata maretiei si revelatiei acestuia.

Atunci ai sa iti aduci aminte de cateva cuvinte, de gesturi simple, de maini pierdute, de zambete dar si suferinte, de oameni care te-ar fi putut cu adevarat ridica atunci cand mandria si orgoliul nu te puteau scoate la liman, de copii, de parinti, de lucruri care iti plac, de valoarea care ai dat o anumitor oameni, de tradari si preturile cu care ai judecat viata.

Apoi in final iti vei aduce aminte de tine, asa cum erai, cand erai mic(a), cu toate visele tale, cu toata bunatatea ta, cu toate lacrimile copilariei si ale vietii ce urma sa vina, cu planuri tale si cu cele mai frumoase zile cand te trezeai si ai vrut sa zbori.

Nu lasa acel copil sa se treazeasca intr-un batran dezamagit si parasit, niciodata nu e prea tarziu !!!