.

.

11 octombrie 2014

Atunci...

Atunci cand tu apari ma rascolesc adanc in mine
si cad in vechea nesperata fericire, ce-mi sopteste
ca ai venit doar pentru mine de demult departe .

Atunci cand te vad redevin eu copilul batran
ce isi frange mainile in micile bucurii eterne
si iti spune ca vrea sa te pastreze dincolo de tot.

Atunci cand imi vorbesti ma scurg asemeni raurilor
pe obraji din trupu-mi vesnic istovit si rasar apoi
din genunchii drepti si te rog sa mai soptesti putin.

Atunci cand ma atingi zambesc si minunea imi calca
pragul sufletului printre miile de emotii staruite
si te rog sa nu o stingi lipindu-te o clipa doar de mine.

Atunci cand imi zambesti ca sa te opresti tarziu istovita
spunandu-mi ca m-ai cautat un veac de drumuri si case
iti ating mana si iti imbratisez fricile prin zambetele mele.

Atunci cand ramai o vreme fie si lunga cat o toamna calda
ma inclin usor in fata minunii si incerc sa te mai fur
inca o primavara cu sufletul aprins in joaca-mi de copil.

Atunci cand apari ma trezesc prins in ternele intrebari
si oftez sugrumandu mi sufletul mic iar emotii calde
vin si ma intreaba. Oare cat vei ramane..in inima sau ganduri.