.

.

07 septembrie 2015

Convingere

Ma sparg intre degetele sufletului, singura bucata din mine ramasa
Framantat de forta gandurilor alungate de pe la casele oamenilor
Caci nu am cerut nimic, si nici nu am batut sa aduc ploaia....

Ma topesc usor fericit ca nu am gasit minunile  acelea vechi
Care imi spuneau ca povestile se spun mereu la gura sobei
Si ma preling pe culoarele vietii ca o urma de fum irosita.

Ma adancesc in uitare si in tot ce e uman, desarte deziluzii
Ce tremura si zgaltaie sufletetul ramas prins intr un piron
Peste care doar praful si uitarea se vor asterne in graba.

Astept si inca zambesc cu rabdarea unui copil mic cand inteleg
Ca am sa ma intorc poate alta data cu un sac de jucarii bune
Si am sa impart si atunci uitand mereu de mine si de toate...

06 septembrie 2015

Nu ar trebui

Nu ar trebui sa fim singuri pentru ca atunci cand plecam sa avem cui spune pe curand...
Nu ar trebui sa iubim pentru ca ne sfasiem sufletul, nestiind apoi sa zboare catre casa.
Nu ar trebui sa speram caci emotiile se intorc frante mereu de prin porti izgonite...
Nu ar trebui sa cerem, caci cerand nu mai daruim si invatam sa furam mereu tristetea.
Nu ar trebui sa cautam pentru ca doar singuratatea ne gaseste si se aseaza langa soba.
Dar daca ar trebui sa fim doar, pentru o zi, doar constienti de marele miracol ?

Atunci ne ar trebui sa stim ca  nimic, nicicand nu mai conteaza cu adevarat......